Un palat neorococo, ascunzînd o sală privată de concert în stil bizantin, capriciu arheologic à la Belle Époque, care ascunde, la rîndul ei, o orgă nemaiauzită de șaizeci de ani: iată un loc care cere de la sine și care are nevoie de un festival de muzică veche pentru a-și recăpăta gloria de odinioară. În acest cadru s-a desfășurat, de pe 6 pînă pe 12 iunie, cea de-a doua ediție a Festivalului Nuits Baroques au Palais de Béhague, organizat de Institutul Cultural Român de la Paris, în parteneriat cu Ambasada României în Franța.
După o ediție inaugurală 2011 care a avut onoarea de a-i aduce pentru ultima dată pe scena pariziană pe regretata Montserrat Figueras și pe Jordi Savall, alături de Les Talents Lyriques, Balkan Baroque Band și ansamblul timișorean La Follia, Nopțile Baroce de la Palatul Béhague ne-au propus, anul acesta, un program de cinci seri concentrate în jurul unei teme deopotrivă largi și exigente: „Pasiune. Voci feminine“. Nucleul tematic al festivalului l-au reprezentat primele trei seri, care au adus pe scenă trei voci feminine românești: mezzosoprana Ruxandra Donose (6 iunie), soprana Teodora Gheorghiu (7 iunie) și mezzosoprana Viorica Cortez (8 iunie). La acestea, s-au adăugat concertul ansamblului L’Arpeggiata (9 iunie) și recitalul de orgă la patru mîini susținut de Fernanda Romilă și Dan Racoveanu la Biserica Saint-Eustache (12 iunie). Acest prim episod al cronicii festivalului va discuta recitalurile Ruxandrei Donose și Teodorei Gheorghiu, urmînd ca, în numărul viitor al Observatorului, să revenim asupra celorlalte trei evenimente.
Voi spune însă de pe acum că fiecare dintre aceste trei seri a surprins în trei grade diferite deschiderea tradiției lirice românești la revoluția muzicii vechi care, deși a încetat de mult să fie un exotism în peisajul muzical occidental, rămîne marginală în percepția celor mai multe instituț