După doar câteva săptămâni, speranţele puse de popor în noua conducere au fost dezamăgite. În timp ce guvernării hrăpăreţe şi autiste a PDL i-au trebuit ani să scoată oamenii din răbdări, noii puteri i-au fost suficiente mai puţin de două luni pentru a umple de amărăciune şi suscita mari îngrijorări.

În nici un moment, noul guvern nu s-a arătat preocupat de problemele României: nu de cele structurale şi de perspectivă, cum ar fi extrema fragilitate economică şi financiară a ţării, dar nici măcar de problemele populare ale scăderii puterii de cumpărare şi degradării calităţii vieţii. De opt săptămâni, guvernul nu guvernează, ci se ocupă cu propria instalare la putere. Chiar şi pe aceasta o face rău, înglodându-se în hăţişul obligaţiilor clientelare şi plasând în posturi cheie personaje dubioase ori subcalificate. Singura preocupare a guvernului este răzbunarea, şicana şi afişarea puterii. Comportamentul său este sfâşiat schizofren: pe de-o parte se abandonează voluptăţilor ieftine ale măsurilor arbitrare, comiţând zilnic exces şi abuz de putere, pe de alta, continuă un discurs public de autovictimizare, plin de minciuni, demagogie, invective şi acuzaţii la adresa … opoziţiei şi … instituţiilor statului. Un guvern care se comportă ca şi cum ar fi în opoziţie.

Aflaţi într-o ebrietate a puterii iresponsabile, noii guvernanţi se comportă ca nişte pubertari lăsaţi singuri acasă. Componenta adolescent-imatură a acestei guvernări este de netrecut cu vederea. Ceea ce însă ar stârni poate zâmbete într-un context privat, devine grav într-unul naţional. Nu poţi lăsa guvernarea pe seama unor marionete politice ca d-nii V. Ponta şi C. Antonescu. Nu este vorba aci doar de imaturitatea unuia şi iresponsabilitatea celuilalt, ci de faptul că în spatele lor se ascund structuri ilegitime, reţele predatoare şi interese duşmănoase cursului european şi atlantic al României.