Întrucât biografia Lydiei Kotzebue reprezintă şi în zilele noastre un mister, situaţie care a facilitat tot felul de mistificări, unele de-a dreptul jenante, consider că notele următoare - scrise de fiul ei Rostislav Kotzebue şi autentificate de doamna Liana Bogdan, născută Trubeţkoy, - sunt binevenite:

"Mama mea, născută Suchanova, s-a născut pe malul fluviului Volga, în oraşul Saratov, la 9 decembrie 1885. În preajma războiului ruso-japonez, ea s-a măritat cu Gladky, care, fiind mobilizat în timpul acestui război, a dispărut pe front. Era obiceiul în Rusia ca femeile, în timpul războiului, să se ducă voluntare pentru îngrijirea răniţilor. Mama mea s-a înscris la un spital de campanie, cu care, până la sfârşitul războiului, a colindat jumătate din Rusia. În acest timp ea a făcut cunoştinţă cu tatăl meu, care, fiind militar şi având osul piciorului rupt de o scijă de obuz, a fost transportat la spitalul unde ea făcea servici.

În 1913 ea a urmat cursurile Academiei de Belle Arte din Moscova, obţinând diploma de sculptor. Ea era colegă de promoţie cu sculptorul Burgheli, mort în România.

O parte din primul război mondial, ea a fost din nou pe front cu un spital şi din nou a avut ocazia să-l îngrijească pe tatăl meu, care, în timp de 3 ani, a fost rănit de 4 ori (cu gloanţe). În 1917, aflându-se la Odessa, conducerea provizorie a oraşului a însărcinat-o, cu încă două personae, în calitate de Artistă a Poporului, să deschidă teatrul acestui oraş, care a fost abandonat, şi să monteze reprezentaţii. Ea proiecta şi picta decorurile şi se ocupa cu coregrafia baletului şi a artiştilor. În 1918 ea l-a ajuns în Basarabia pe tatăl meu, care era acolo Comandantul Armatei a 6-a Ruso-Română şi lupta contra nemţilor pe frontul Nămoloasa-Galaţi. El între timp divorţase de prima lui soţie (cu care a avut 4 copii), care l-a abandonat în timpul războiului ruso-japone