Spectacolul „Melodie varşoviană“, câştigător al premiului pentru cea mai bună regie la Gala Absolvenţilor, propune o tulburătoare poveste de dragoste, în genul filmelor ruseşti de cinematecă.
Gala Absolvenţilor a Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică (UNATC) a propus şi în acest an câteva producţii remarcabile, spectacole premiate, care ar putea face parte din repertoriul oricărui teatru important şi care ar merita preluate ca atare.
Piesa „Melodie varşoviană" a lui Leonid Zorin este unul din acele texte de care te îndrăgosteşti la orice vârstă. Este tulburător, are o doză serioasă de sentimentalism uşor desuet, dar tocmai de aici farmecul, are poezie, tristeţe, umor, e o poveste care, dacă nu ni s-a întâmplat încă, ni se va întâmpla cu siguranţă cândva, o poveste plină de şarmul filmelor ruseşti de cinematecă.
O iubire care începe în faţa Conservatorului din Moscova, o iubire cu plimbări pe străzi cu felinare, o iubire între doi tineri care nu visează neapărat să schimbe lumea, ci doar pornesc împreună într-o aventură în care sărăcia vieţii de student e dătătoare de nostalgii, iar cel dintâi dar, o bomboană pe o bancă, într-un parc, e mai preţios ca toate bijuteriile lumii. Pentru un tânăr regizor, însă, această incursiune într-o poveste de dragoste retro, în care se flirtează retro, poate fi o capcană. Tocmai pentru că sentimentul/ sentimentalul este considerat acum unul dintre cei mai mari duşmani ai teatrului actual. Mai ales ai teatrului noii generaţii, care caută formule noi, experimentale - cuvântul „experiment" e deja clişeu şi e cu atât mai trist, cu cât experimentul, în adevăratul lui sens, lipseşte aproape cu desăvârşire...
Dincolo de timp
Prin urmare, să descoperi în Gala Absolvenţilor de la UNATC Bucureşti un spectacol construit fără greşeală, după textul lui Leonid Zorin, a fost o bucurie