Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu, "Scrisori către Monica, 1947-1951”, traducerea scrisorilor din limba franceză de Gabriela Creţia, selecţia şi îngrijirea textelor, prefaţă, tabel cronologic şi note de Astrid Cambose, Editura Humanitas (tel. 0372/74.33.82), 374 pag. + dosar foto.
Acum 14 ani, când a apărut, tot la Humanitas, cartea Doinei Jela, "Această dragoste care ne leagă. Reconstituirea unui asasinat”, cei pentru care Monica Lovinescu fusese, în anii dictaturii comuniste, o prezenţă exemplară, o voce care vorbea pentru şi în locul lor, au putut afla tragedia ce i-a umplut viaţa cu suferinţe de nevindecat. Atunci ne-a fost relevat şi un caracter extraordinar: mama Monicăi, Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu. O doamnă capabilă de sacrificiul suprem pentru binele fiicei sale preaiubite. De dragul ei a îndurat calvarul persecuţiilor, umilinţelor, sărăciei, trădărilor şi apoi al închisorii, până la moartea în detenţie din 1960. Cu toate presiunile, călăii ei n-au reuşit s-o facă să cedeze, să-şi cheme înapoi în ţară fiica ce irita regimul de la Bucureşti spunând adevărul. Foarte bine documentată la toate sursele accesibile, cartea Doinei Jela se constituia într-un incontestabil act de acuzare în "procesul comunismului”, reconstituind din documente şi mărturii ultimul deceniu din viaţa Ecaterinei Bălăcioiu. O carte pe care Monica Lovinescu însăşi ar fi vrut, dar nu a putut să o scrie, fiindcă îi era insuportabil de dureros să retrăiască acea perioadă. I-a pus însă la dispoziţie Doinei Jela arhiva personală în care se aflau şi numeroase scrisori primite de la mama ei, prin poştă sau prin curieri diplomatici. După moartea Monicăi, legatarii testamentelor, Gabriel Liiceanu şi Mihnea Berindei, au găsit în casa pariziană a soţilor Lovinescu-Ierunca, puse în ordine, pe ani, 2500 de scrisori şi cărţi poştale primite între 1947