Ce e supraomenesc în personalitatea lui Valeriu Popa am relatat şi voi mai relata. Dar, la domnia sa, latura aproape divină coabitează cu o dimensiune pitorească, mai ales când vede că semenii (un cuvânt care-i place) din jur sunt fascinaţi de performanţele sale bioenergetice.
Interesant este şi faptul că inginerul Valeriu Popa nu are niciodată tendinţa să exagereze succesele sale în ştiinţa de a fi sănătos, pe care o stăpâneşte ca pe un fenomen firesc, de parcă ar învârti un zar în mână.
Mai degrabă e tentat să vorbească la superlativ despre aspecte marginale, din propria-i viaţă, care, însă, i se par mai interesante. Probabil că fondul său ereditar bogat nu i se pare deloc ceva demn de preţuit. În schimb, deprinderile accesibile tuturor oamenilor sunt mult mai palpitante. şi amerindienii, cei atât de binecuvântaţi cu aur şi viaţă spirituală, îşi vindeau bogăţiile şi zeii, doar pentru că nişte ajutoare de marinari le puneau în faţă o oglindă şi îi ameţeau cu băuturi în sticle cu etichetă colorată şi dop sigilat.
Inginerul din Dioşti a fost, de-a lungul vieţii sale, un mare iubitor de călătorii peste hotare. Postura de expert în industrie uşoară i-a favorizat împlinirea pasiunii, pentru că relaţiile de colaborare şi cooperare ale României cu partenerii străini, în domeniul industriei firelor, fibrelor şi ţesăturilor, au fost unul dintre atuurile noastre economice.
La un pahar cu vin negru, Valeriu Popa ne povesteşte un drum al său în Congo-Kinshasa, fără îndoială real. Pe măsură ce paharul cu vin negru se goleşte, sporeşte aburul povestirii.
Delegaţia română a vizitat şi câteva localităţi rurale. Oaspeţii albi au fost prezentaţi comunităţii negre. În jurul lui Valeriu Popa s-au strâns câţiva copii negri, pentru că inginerul făcea tot felul de jocuri, imitând piuitul puilor de găină sau păcănind din limbă, ca o ciocănitoare.
Povestit
