Numai Agatha Christie mai reuseste sa ofere surprize precum cea oferita la sfarsitul saptamanii trecute de Curtea Suprema a Statelor Unite. Asteptata cu sufletul la gura, decizia Curtii in NFIB v. SEBELIUS (pe scurt, Obamacare) este un final pe atat de neasteptat, pe cat de interesant din punct de vedere politic si legal. Desi democratii americani in frunte cu presedintele Obama isi revendica astazi victoria, pe termen lung principiile limitarii puterii guvernului federal castiga un punct pretios.

Ce este federalismul american, pe scurt?! Cetateanul american are doua cetatenii in fapt: el este pe de o parte cetatean al statului in care locuieste (in articolul de fata “stat / state” se refera in principal la una dintre entitatile care formeaza Statele Unite ale Americii) iar pe de alta parte el este cetatean al Statelor Unite, aflandu-se sub puterea guvernului federal. In timp ce statul are puteri relativ nelimitate (“plenary powers”), guvernul federal este unul cu un numar limitat de puteri (“enumerated powers”). Aceste puteri sunt controlate de Constitutie prin diverse clauze, precum si de precedentele stabilite de-a lungul timpului de catre Curtea Suprema. Adeptii federalismului, sustin, in mare, orice decizie care tinde sa pastreze puterea guvernului federal in limite cat mai apropiate de cele trasate de Constitutie si precedente. Desi decizia Curtii Supreme mentine ca valida legea care va reforma sistemul de sanatate american, o face dintr-un punct de vedere constitutional conservativ, fara a da guvernului federal mai multa putere decat avea pana acum.

Principalul punct de dezacord intre sustinatorii legii si oponentii ei il constituie asa numitul “mandat individual”. Conform mandatului, cetateanul american este obligat sa isi cumpere asigurare medicala. Daca nu o face, atunci este obligat sa plateasca o penalitate. Argumentul numarul unu adus de a