În ultimele zile, pe lângă agitaţia politică din România, în paginile ziarelor s-a strecurat şi a făcut senzaţie o ştire despre un proiect de cercetare – Genesis – prin care se urmăreşte prelevarea de probe pentru analiza ADN-ului din mormintele unor domnitori ai Ţării Româneşti, pentru a stabili originea românească sau cumană a Basarabilor. Desigur că ineditul metodei de cercetare, dar mai ales repunerea în discuţie a originii cumane a lui Basarab – subiect alimentat în presă anterior mai ales de figura charismatică a lui Neagu Djuvara – au redeschis apetitul multor români pentru cunoaşterea istoriei. Metoda analizei ADN-ului nu este nouă în România. Arheologul Ion Bătrâna a utilizat-o în cercetarea mormintelor primilor domnitori ai Moldovei. Am urmărit cu interes în urmă cu câţiva ani o comunicare ştiinţifică a domniei sale, prezentată cu modestie, în care a prezentat metoda de cercetare, subiecţii analizaţi şi concluziile la care a ajuns pe baza ADN-ului. Practic, această metodă a clarificat, fără putinţă de tăgadă, relaţiile genealogice dintre domnitori. Desigur că interpretarea istorică a datelor, care a încheiat acea conferinţă, poate suferi amendamente. Dar un lucru e sigur: cercetarea lui Ion Bătrâna a clarificat aspecte importante despre începuturile Moldovei. Modelul cercetării lui Ion Bătrâna a fost repede preluat. Anul trecut, de exemplu, au fost cercetate mormintele de la biserica din Feleacu, de lângă Cluj. Se anunţa atunci cu mare fast că se va clarifica succesiunea mitropoliţilor de la Feleacu. Aştept cu mare interes rezultatul cercetării. Sper ca modelul cercetătorului Ion Bătrâna să fie urmat şi în prezentarea datelor: adică mormântul X1 are următoarele caracteristici, apoi mormântul X2 şi aşa mai departe. Prezentarea corectă a datelor ar oferi posibilitatea istoricilor să verifice şi să valideze interpretarea celui care a condus proiectul respectiv