Muzeul Naţional al Ţăranului Român (MNŢR), în parteneriat cu Ministerul Culturii şi Patrimoniului din România, propune publicului bucureştean cea de-a treia expoziţie a Muzeului Copilăriei, ce aduce în discuţie nevoile generale ale copilului

Muzeul Ţăranului Român a organizat vernisajul expoziţiei dedicate Muzeului Copilăriei, "Lucruri mici, pentru nevoi mari", la Sala Irina Nicolau. Coordonatorii proiectului spun că "expoziţia îşi propune să păşească în lumea lucrurilor de care copilul are nevoie zi de zi: hrană, haine, sănătate, igienă, mobilier şi instrumentar gospodăresc pe măsura sa. Ca şi până acum, facem acest demers referindu-ne atât la fenomenele tradiţionale, cât şi la transformările lor contemporane".

Iată care era specificul românesc în urmă cu mult timp: pentru o viaţă cât mai lungă, la ţară, copilul nu putea să se privească în oglindă până nu împlinea vârsta de 1 an, dar nici să fie prea deştept. Atunci, trecerea dincolo de media normalităţii colective nu era o valoare în sine, cum este mentalitatea actuală, ba chiar putea deveni un pericol (de a fi dăruit cu un destin excepţional). La sat, atunci când se ridica pentru prima oară în picioare pruncul, se desena un cerc magic împrejurul său, repetat apoi în dreptul pragului. Astfel se credea că micuţul va căpăta şi abilitatea mersului; împotriva piedicii mersului erau tăiate două pene de găină în faţa sa.

Tot odinioară, în viziunea ţăranului vechi, omul se naşte sănătos, sănătatea este un dat de la naştere. Astfel, ea trebuie doar întreţinută. Din acest motiv, acţiunile grupului social sunt îndreptate spre păstrarea bunului început, decât spre obţinerea unui mai bine. "Pentru aceasta, corpul copilului trebuie să rămână în ordine, iar integritatea corporală iniţială să nu fie ştirbită. Era indicat ca părul pruncului să nu fie tăiat până la vârsta de 1-3 ani, asemenea şi unghiile,