Iosef Fabian ar fi trebuit să fie alături de marea echipă a lui Torino, în avionul ce avea să provoace, pe 4 mai 1949, cea mai mare tragedie din fotbalul italian. A scăpat ca prin urechile acului!!!
Pînă să-l găsească, îl căutase mult. Pe atunci, în primăvara lui 1949, telefoanele nu erau precum ciupercile după ploaie. “Fabi, scurt şi la obiect. Benfica Lisabona ne-a solicitat acolo, la meciul de retragere al lui Xico Ferreira. Băiatul ăsta are 2.000.000 de meciuri la ei, e legendă. Mai avem nişte accidentaţi, nu vream să forţăm. Poţi juca la noi? Meciul e pe 3 mai, mă ocup eu de acte, de învoire, de tot!”.
Vorbeşte Ernest “Egri” Erbstei, antrenorul lui Il Grande Torino, cea mai mare trupă italiană a tuturor timpurilor. Interlocutor e Iosef Fabian, românul lui Lucchese. Egri e ungur, se ştiu de pe la Szeged, unde “Fabi” a jucat, de la Carmen, incredibila grupare a lui Mociorniţa. A plecat din ţară şi a ajuns la Torino. A evoluat aici în 15 meciuri, marcînd 9 goluri. Doamneee, ce nume erau în vestiar. Valentino “Tino” Mazzola, inegalabilul număr 10, Guglielmo Gabetto, un gol la două meciuri… Nici el n-a stat degeaba. 7-1 cu Roma, două “bobiţe” în dreptul lui Fabian. 2-0 cu Vicenza, 7-1 cu Salernitana, 5-0 cu Inter, 10-0 cu Alessandria, iaraşi “dopietta”. Da, astea erau rezultatele atunci! Apoi, s-a transferat la Lucchese, dar băieţii nu l-au uitat. Vă daţi seama, Il Grande Torino, cu 4 campionate “legate”, să-şi aducă aminte de tine şi să-i propună antrenorului să te ia în barcă pentru un amical cu “vulturii” de la Benfica?
Nu-şi poate refuza naşul!
Acceptă pe loc. Îl leagă şi o relaţie specială de allenatore. I-a botezat fiica, îi zice “naşule”. Torinezii se încălzesc cu un amical contra lui AC Milan, scor 2-1. Cine marchează unul dintre goluri? Românul Iosef Fabian. Nu-şi imagina că avea să fie ultima oară cînd evolua alături de…
Dar
