Lupta politică în România a intrat pe ultima turnantă. După jocul de-a insigna de-a plagiatul, de-a incompatibilitatea, de-a dottore, de-a „nu te pun ministru dacă nu te juri pe roşu”, s-a trecut la jocuri mai serioase, jocuri pe funcţii adevărate, pe sisteme de control şi îndrumare, CCR, Senat, Camera Deputaţilor, televiziuni, procurori, deci funcţii cu rol serios în conducerea legislativă, executivă, juridică şi informativă.

Nici nu vreau să ştiu ce se întâmplă în spatele uşilor serviciilor secrete, cine cu cine face Banging sau Jumping. Lumea de jos, pălmaşul, gugustruţul, până acum s-a uitat, doar a stat în tribună, a aplaudat sau a înjurat după cum evolua scorul, crezând că aşa va fi până la sfârşit. Au uitat că nici un conducător nu pleacă de bună voie, e nevoie de aportul gugustruţilor pentru a fi „convins” de necesitatea eliberării spaţiului. Dintr-o dată lumea a uitat de doctoratul lui Ponta, de incompatibilitatea abia renăscutei Abramburica, acum se discută despre lovituri de stat, despre atentat la democraţie, despre abuz de putere, de parcă ce a făcut Băsescu până acum, cel care deţinea controlul TUTUROR AUTORITĂŢILOR STATULUI PÂNĂ ŞI A MEDIA cumpărând sau „îndosariind„ totul, a fost test de democraţie. Nu justific, nici nu aplaud măsurile extreme sau forţat, indiferent de cine ar fi comise, dar nici nu ştii ce ar fi fost mai bine.

Să stăm şi să privim cum se bălăcăresc la infinit preşedintele şi premierul, dându-şi la gioale pe sub masă sau în văzul Europei, jucând un circ ieftin fără absolut niciun câştig pentru cei ce aşteaptă măsuri reparatorii ?

Să continue declaraţiile în bătaie de joc şi scoaterea la suprafaţă şi de o parte şi de alta a putregaiurilor, a puroaielor corupţiei din sânul celor aflaţi în conflict, fără nici o măsură practică de stârpire a bolii şi nici măcar de vindecare sau amputare a organelor cangrenoase a