Există multe motive foarte bune pentru a numi acțiunile USL de zilele astea în termeni de ”lovitură de forță”. Problema e că, dacă ne uităm la motivație mai degrabă decât la acțiunea în sine, temeiurile expresiei se clatină rău. Nu ”forță” arată, ci slăbiciune. Și tocmai de asta e atât de periculoasă. USL se laudă cu sprijinul populației, sursa de legitimitate democratică, singura sursă de legitimitate democratică. Or, dacă ar avea acest suport, atunci acțiunile de azi ar fi inutile. Pretenția puterii actuale că, chiar și cu acest suport popular și legitimitate aferentă, tot nu pot exercita puterea este o minciună grosolană, un strop din torentul de mitomanie care se revarsă dinspre USL și reprezentanții săi. Haide să le luăm pe rând.
Vor cei de la USL ca premierul să reprezinte România în exterior? Tot ce trebuie să facă e să schimbe Constituția. E un proces perfect democratic, care nu are niciun fel e problemă. La fel, dacă vor să scape de președintele Băsescu. Dacă ai suportul electoratului, așa cum pretinzi, treci prin parlament o lege de revizuire, convoci un referendum, gata, e rezolvat. Dacă vrei ca judecătorii de la Curtea Constituțională să fie schimbați și numiți în alt mod decât până acum, exact același demers trebuie urmat. Nu există niciun fel de problemă cu asta – cum spuneam, într-un stat democratic nu există niciun fel de obstacol în realizarea obiectivelor politice ale unei puteri, atunci când ele sunt legitimate de suportul popular. Instituțiile statului democratic sunt menite să se controleze și echilibreze reciproc, nu să se obstrucționeze sau să se blocheze. Iar în măsura în care apar blocaje politice sau instituționale, acestea sunt rezolvate într-un fel sau altul la vot. La referendum de revizuire a constituției sau la alegeri parlamentare.
De asta vorbesc de slăbiciune. De ce să schimbi șefii Camerelor la 4 luni de la alegeri?
