Cum stăteam noi românii votanţi, aşa, banali, numărând rămăşiţele financiare pentru a supravieţui „tranziţiei”, „reformelor” şi altor vorbe aruncate în vânt ca să o ducă niţel mai bine nişte miliardari cu carnet de partid, iote, ne trezirăm cu suspendarea democraţiei. Pică buldogul, Vasile Blaga, de la Senat, dar şi Avocatul Poporului. Cu ocazia asta clar s-a dus şi democraţia, pentru că se ştie sigur, din surse neconfirmate, Băsescu Blaga şi avocatul amintit reprezintă izvorul democraţiei. Apropo, ştie cineva cu ce se ocupă Avocatul Poporului? Suspans şi tristeţe pentru nimic...
Aşa că am simţit brusc cum dictatura „ciumei roşii” - cum definesc USL deontologii de la oficiosul PDL, Evz - mi-a invadat frigiderul şi mi-a luat votul scripcariano-băsist din congelator. Trist şi speriat am privit spre arhiva criogenată a iubirii faţă de popor. Am remarcat cu drag că votul meu pentru Băsescu în 2004 rămăsese intact. Nu zdruncina democraţia atunci. Lângă, la pachet, se mai aflau conservate şi se pare neexpirate promisiunile cu „Să trăiţi bine”, „Demisia în cinci minute”, „Şcoala creează tâmpiţi” sau hălci din tăierea salariilor profesorilor, medicilor, funcţionarilor, poliţiştilor sau pensionarilor.
Pentru că - şi aici sunt de acord cu academicenii democraţiei portocalii Băsescu, Videanu, Boc, Udrea sau Scripcaru - dacă trăieşti mai rău te simţi mai detaşat de mundan, de mizeria cotidiană şi, firesc, te apleci asupra întrebărilor existenţialiste ale lumii. De unde am venit? Unde ne îndreptăm? Cine suntem? Şi de ce Parlamentul poate vota altfel decât prin decizia cotrocenistului?
E, ultima întrebare, chiar mi-a oferit fiori. Cum se poate, prin vot, să schimbi pe cineva? Ataci omul prin vot, ataci instituţia. Pentru că se ştie, la noi, omul sfinţeşte locul de muncă. Cum să renunţi la Vasile Blaga, la Roberta Anastase? Ruşine. Antonescu în locul lui Blaga?
