- Istoric - nr. 129 / 5 Iulie, 2012 Dupa durul Lopahin din Livada de visini, Ion Fiscuteanu intra in pielea lui Nae Girimea, celebrul frizer si subchirurg din comedia lui I. L. Caragiale D-ale carnavalului. Regizorul Mircea Cornisteanu – scrie in revista "Teatrul” Constantin Radu-Maria – "il readuce pe autor in prezent si se identifica cu simtirea lui enorma. Lentilele lui Caragiale sclipesc din nou diavoleste, curatate de praful vremii. Caci, daca vremea personajelor sale a trecut, in sensul social-uman, vremea autorului e in plina glorie”. In aceasta viziune regizorala, in care Pampon e fioros, dar neprimejdios din cauza gandirii greoaie si a lipsei lui de istetime, Cracanel e nabadaios si cauta cearta cu lumanarea, Iordache e atotstiutor si intrepid, Mita Baston e patetica si furibunda, Catindatul e naiv, bland si infricosat, Ion Fiscuteanu i-a acordat "traducatorului” berbant "un aer de nonsalanta si o siguranta de sine ce vadesc pe «apropitarul» si omul de lume. Primejdia in care intra pare a-l distra pe acest urmas al lui Figaro cu apucaturi de Almaviva si care, in costum de cazac, ingurgiteaza cu aer demn toate halbele de bere de pe tablaua chelnerului amutit de surpriza”. Urmeaza Peripetiile bravului soldat Švejk in timpul razboiului mondial, adaptare a celebrei carti a lui Jaroslav Hašek. Foarte interesanta este observatia lui Radu Carneci, care afirma ca spectacolul targumuresean l-a convins ca Švejk este "un adevarat Don Quijote al veacului XX”, pentru care (ca si pentru eroul lui Cervantes) "a se lupta cu morile de vant era nu o placere, ci o datorie fata de realitatile unui veac stupid in insesi liniile-i de forta care il sustineau”. Spectacolul realizat de Eugen Mercus, "spirit fin, iubitor de nuante”, este, apreciaza cronicarul, de o "remarcabila tinuta artistica”, iar Ion Fiscuteanu "creeaza un Švejk comparabil cu cele mai bune impliniri scenice ale