Majoritatea celor care trăiesc sub semnul lui nu mănânc asta nici mort ar mânca şi-o mătrăgună fără să crape, dacă n-ar şti ce-i aia.
Nu mănânc lactoză! - gânguri un musafir de-al meu, iar când l-am întrebat dacă ştie exact ce e aia lactoză, a căscat gura ca un calcan muribund, cu cârlig în buză. Eu ştiam, fiindcă am un coleg care e chiar intolerant la tot ce conţine lapte, deci eram la curent cu simptomele.
A trebuit să mă jur pe Biblie că nimic din ceea ce se sleia pe masă nu conţinea aşa ceva. Am uitat că în clătite pusesem un kil de lapte. El a înfulecat vreo opt şi n-a avut nici pe dracu', fapt care mi-a şmotruit iniţial conştiinţa, ulterior însă mi-a revelat un stol de păsărele care zburau în jurul ţestei sale.
Nu mănânc miel! - a declarat un alt musafir, cu ocazia (evident) Paştelui. Am pus farfuriile cu miel în punctul cardinal opus, masa era lată, n-avea cum să le ajungă. Dar după ce-a testat vreo doi litri de vin, pasămite mâna i s-a lungit şi-a înşfăcat din greşeală o costiţă de oaie din platou. A halit-o cu o poftă de acvilă vitregită. La final, s-a bătut pe burtă: „Ce cotlet bun, fată!". Am deschis gura spre a-i divulga obârşia, apoi m-am răzgândit. Dacă-i priise omului, era mai prudent să nu scuip detalii care i-ar fi putut declanşa refulări spectaculoase.
Nu mănânc fructe de mare! - a bubuit un amic, la circa opt secunde după ce mâncase (evident, fără să ştie amănunte) o paella care includea un pumn de creveţi.
Majoritatea celor care trăiesc sub semnul lui nu mănânc asta nici mort ar mânca şi-o mătrăgună fără să crape, dacă n-ar şti ce-i aia. La ei, totul vine de la cotloanele misterioase ale unei căpăţâni pentru care sugestia e mai forţoasă decât raţiunea. Nu contează ceea ce mănânc, contează doar ceea ce ştiu că bag în gură.
O cola light, vă rog! - spui, neştiind dacă-ţi va aduce una cu zaharină sau cu zahăr,
