Femei, femei... peste tot femei! Europa încearcă să se răscumpere, dar nu organic, ci sistematic, în mod nord-american. În Franţa, recent, noul preşedinte a impus paritatea sexelor pentru guvern; recunosc oribila practică a procentajelor autoritare exersată pe vremuri absurde cînd, pentru facultăţi, trebuiau selecţionaţi 75% de fii de muncitori, 15% de fii de ţărani, iar ce rămînea revenea categoriilor politic marginalizate – intelectualii, medicii, avocaţii! Paritatea e un mod dogmatic de a organiza şi distribui şansele. Un răspuns autoritar dat la întrebări legitime. Nu egalitatea sexelor e contestabilă, ci modul de a o legifera! Şi, într-un fel, ea sfîrşeşte prin a produce alte injustiţii. Deplorabil reziduu al practicilor comuniste în beton ideologic! Vieira da Silva a refuzat să fie prezentă într-un muzeu de la Washington consacrat pictorilor femei: „Eu vreau să expun printre pictori bărbaţi, cei mai buni“.
Fără a le aplica în politică, americanii, spre deosebire de Franţa, au intensificat radicalitatea conceptelor „feministe“ pînă la a exclude din anumite universităţi studiul tragediilor antice neconforme cu poziţia femeii admisă de „amazoanele“ moderne. „Femeia e viitorul bărbatului“ scria Aragon, homosexual comunist, manipulat de o vestală rusă, Elsa Triolet! Azi, instaurîndu-se un regim conflictual atunci cînd, pentru reparaţia trecutului, o mediere necrispată ar fi mult mai indicată, femeia pare să fie „ameninţarea bărbatului“.
DE ACELASI AUTOR Teatru-n puşcărie? Fotografiile excesului 1917 Muzeul Preşedintelui şi cadoul politicFemei, femei… am întîlnit multe în expoziţiile pariziene recente, simptom evident al tendinţei generale. Femei-pictor, femei-model, femei-artist, femei inspirînd artişti. Ilustră e Artemisia Gentileschi (1593-1654), redescoperită recent. Îi descifrez biografia agitată, marcată de autoritatea tatălui, de violenţa unui
