Se spune că, odată, în Elveţia, ţara băncilor serioase şi solide, un bancher a călcat cu stîngul. De fapt, a călcat cu dreapta în conturile unor clienţi şi a produs pagube mari. A furat. Se spune că poliţia a făcut investigaţia de rigoare, l-a prins (cu toate dovezile de rigoare) şi a dat să-l aresteze. Se spune că, aflînd pocinogul, Asociaţia Băncilor Elveţiene a stat de vorbă cu anchetatorii. A făcut o donaţie Asociaţiei Elveţiene a Magistraţilor Amărîţi. Apoi l-a chemat pe hoţ, i-a zis că are să-i dea o veste proastă. Omul s-a pensionat. După cam şase luni, poliţia l-a arestat şi l-a dus la închisoare pentru frauda comisă. Ştirea a ocupat fix trei rînduri la rubrica fapt divers, undeva prin coada ziarelor. Băncile elveţiene au rămas cele mai sigure bănci din lume.
DE ACELASI AUTOR Ne consultă Europa! Utilităţi particulare Priorităţi rurale Sînt expiratCam la povestea asta mă tot gîndesc de cînd cu celebrul, faimosul, supraanalizatul caz Năstase. Faptele: un prim-ministru produce bani pentru campania sa electorală, pe căi lăturalnice. Pierde alegerile. Partidul venit la putere îi vrea capul, cariera, numele, casa, contul, condamnarea. Îl vrea lichidat definitiv. Dacă erau un picuţ mai la Est (un pic mai la Est de Ucraina), îl doreau lichidat şi fizic. Vine procesul, urmează termene peste termene, îl condamnă. Doi ani de puşcărie. Poliţiştii vin să-l ridice, el încearcă să se sinucidă. Poliţistul îl opreşte în ultima clipă. Condamnatul ajunge la Urgenţă. Migrenă la nivel naţional. Disconfort. Carele de la ştiri aglomerează Calea Floreasca. Auzim: „Să se respecte legea!“, „La puşcărie cu el!“. Pe toate ecranele numai asta se comentează. În general, pe lîngă subiect. Cuvinte-cheie: Justiţie, Reformă, Macovei, Europa, Puşcărie, Independenţă, Politizare, Înscenare. Cel din urmă a apărut relativ tîrziu. Aflarăm că, de fapt, fostul premier şi-ar fi înscenat sin
