De la război încoace, în Europa nu mai există învingători şi învinşi – este mesajul pe care liderii europeni au grijă să-l transmită cetăţenilor, de fiecare dată cînd divergenţele dintre membrii Uniunii par imposibil de conciliat.

Aşa şi la acest Consiliu din 28 şi 29 iunie. Germania, încurajată de marşul triumfal al propriei economii, dar şi de un vot al grecilor în favoarea partidelor tradiţionale („vedeţi, austeritatea a fost acceptată ca singura soluţie, pînă şi în ţara cu cele mai mari probleme“, au putut spune germanii), venea la Bruxelles decisă să reziste. Cancelarul Merkel a fost ferm: nici o mutualizare a datoriilor. Ba, mai mult, liderul de la Berlin lansase, nu cu multă vreme în urmă, ideea unei uniuni politice, văzută ca un pas premergător uniunii bugetare. „Va trebui ca, pas cu pas, să cedăm mai multe competenţe Europei şi să oferim Europei mai multe puteri de control“, declara cancelarul german, pe 7 iunie, într-un interviu acordat televiziunii publice germane. De partea cealaltă, însă, dinspre aşa-zisul Club Med, lucrurile se vedeau altfel. Spania lui Rajoy – lovită din greu de criza bancară, şi Italia – aflată încă pe marginea prăpastiei datoriilor, cu toată conducerea suplă a echipei tehnocratului Monti, aveau nevoie de solidaritate imediată. Şi mai era Franţa lui Hollande. Noul lider francez cerea şi el solidaritate înaintea uniunii politice. Şi avea nevoie de o victorie, fie şi morală, la debutul său oficial pe arena europeană.

DE ACELASI AUTOR Un altfel de sfîrşit al lumii Trei iluzii ale dreptei de pe la noi Oficial, sîntem iar în "zona gri" Ceauşescu şi o campanie obosităCe coincidenţă! În timp ce liderii celor 27 dezbăteau aprins în sala de consiliu – se spune că, la momentul de tensiune maximă, „zona euro“ s-a retras într-un conclav de urgenţă –, în sala de presă jurnaliştii care aşteptau finalul reuniunii urmăreau cu pasiune