…dar nici comod nu ne va fi.

Sunt de acord, pe de o parte cu aprecierea lui Cristian Ghinea conform căreia va fi foarte greu, din perspectivă politică şi procedurală, ca România să fie supusă unor sancţiuni politice severe, de tipul celor care să ne limiteze drepturile de vot în Consiliul UE. Cu atât mai puţin cred că reacţiile europene ar putea avea potenţialul de a schimba ceva din cursul evoluţiilor de acasă. În acelaşi timp, însă, „preocupările”, „îngrijorările” exclamate la Bruxelles şi în capitalele unor state membre nu vor putea rămâne chiar fără consecinţe. Dacă nu extrem de grave pe plan politic, cel mai probabil vor duce la o adâncire (pentru a câta oară!) a prăpastiei de încredere în raport cu noul şi mereu imprevizibilul membru român al familiei europene.

Ne amintim că întotdeauna a fost nevoie pentru noi, românii, de „sticks” (beţe) care să ne stimuleze coercitiv, pe lângă „carrots” (morcovi) care să ne motorizeze compensativ. Că a fost iniţial clauza de salvgardare, că apoi s-a numit MCV, că anul trecut  a fost opoziţia la intrarea în Shengen, toate fac parte din prima categorie, cea a „ameninţărilor” menite să ne determine să ne respectăm angajamentele atunci când uităm, nu vrem sau ratăm să o facem. În privinţa sprijinului concret, ni s-au pus la dispoziţie pentru a intra în rând cu lumea, fondurile europene (deşi, dacă îmi permiteţi să epuizez referirile la expresia „sticks and carrots”, morcovii riscă să putrezească în pivniţă din lipsă de poftă de mâncare / capacitate de absorbţie).

Cu toate acestea, la cinci ani de la aderare reuşisem parcă să ne convingem partenerii europeni că, deşi nou-veniţi, deşi mai puţin pregătiţi, deşi mai cum vreţi dumneavoastră, suntem totuşi pe drumul cel bun. Politic, cel puţin eram percepuţi bine, fără a mai fi consideraţi în stare de surprize majore. Statului nostru membru, pentru a fi perfect, îi