Despre sculptorul Titus Ivan as spune ca "filosofeaza cu ciocanul". Desi nu neaparat consistenta sub aspect cantitativ, Catharsis - expozitia de la Galeria Hotelului Traian - compenseaza prin aport speculativ. Amurgul idolilor- una din scrierile lui Nietzsche - are chiar in titlu un adaos oarecum ciudat, autorul precizand ca va arata cititoruluicum se filosofeaza cu ciocanul. Este oare licita asocierea etericelor subtilitati speculative cu o unealta recunoscuta mai curand pentru duritatea loviturilor sale? Se poate filosofa cu ciocanul? Cum ar izbuti necrutatorul ustensil sa se substituie organului care genereaza si regenereaza gandirea? De buna seama, fraza trebuie citita alegoric, in contextul proiectului deconstructiv - filosofic al „reevaluarii tuturor valorilor". Sunt vizate indeosebi moralele socotite compromise, depasite sau decadente, fata de care autorul manifesta o irepresibila „bucurie de a distruge". Este in joc un nou mod de a filosofa sau o schimbare a perspectivei din care filosofia insasi este posibila. Nietzsche este profetul „vointei de putere" si al Supraomului, denuntand adesea instinctul de turma al multimii si conduitele resentimentare. Nu voi insista aici asupra amanuntelor. Cu certitudine, insa, intentiile lui erau cu totul diferite de cele proclamate de Marx, ideologul materialismului dialectic si al clasei muncitoare. „Ciocanul" filosofului german nu are nimic in comun cu simbolul proletar de trista amintire, devenit in posteritatea Sangeroasei Revolutii din Octombrie (1917) emblema a Armatei Rosii si a partidelor comuniste de peste tot. Este, pe de o parte, ciocanul fierarului care isi ascute armele pentru a lupta cu toate prejudecatile si ideile perimate; este, pe de alta, unealta sculptorului care isi propune sa extraga forma ideala din „temnita" materiei in care aceasta este ferecata. In raceala si duritatea pietrei sunt inscrise toate p