Primul şi cel mai important motiv, cred eu, este faptul că USL îşi dă seama de realitatea elementară că oamenii nu au motive legate de guvernare să îi voteze în toamnă, şi atunci recurg la această escaladare a conflictului politic ca surogat al acestor motive.

Desigur, la un nivel mai practic e şi nevoia PSD (în principal) de a controla justiţia, care s-a îmbinat perfect cu nevoia lui Crin Antonescu de a reveni în prim-plan, deoarece candidatura lui la preşedinţie devenea tot mai ipotetică pe măsura scurgerii celor doi ani rămaşi pînă în 2014.

Escaladarea acestui conflictul politic e catastrofică nu atît în termenii abuzurilor (evident şi grave, totuşi) ale USL împotriva instituţiilor. E bine să aducem aceste critici, dar e bine şi să nu uităm care e contextul în care ne plasăm. Toate partidele au abuzat grav de puterea lor în dauna instituţiilor, de la legiferarea ilegală prin ordonanţe de urgenţă pînă la falsificarea votului din Parlament, iar Constituţia fluturată atît de isteric zilele acestea este una adoptată printr-o fraudă flagrantă organizată de toate partidele importante care se ciocnesc acum. Aşa că, despre ce vorbim?

Această escaladare e catastrofică mai ales în termenii legitimării circulare a clasei politice prin prisma adversarului. Avem o clasă politică lipsită în mod evident de orice soluţie sau intenţie de a guverna în beneficiul societăţii largi. Cel mai rău lucru acum e că oamenii, deocamdată, se lasă păcăliţi de acest conflict politic intern şi întreţin hegemonia nocivă a acestui sistem de partide disfuncţional.

Am spus-o de o mie de ori şi o să o mai spun, probabil, de o mie de ori: uitaţi-vă cu un ochi rece la politicile lor: sînt aproape aceleaşi, iar diferenţele mai importante trebuie judecate din perspectiva ansamblului situaţiei politice. Principala diferenţă e că regimul creat în jurul preşedintelui e mai ideologiz