moto:
Când cuvântul nu mai poate cuprinde, locul îi este luat de vrajă...
Vraja Mării ar fi fost să fie un necuprins fior sau poate simţirea celui ce de pe ţărm priveşte tumultul valului ce i se zdrenţuie în spume la picioare sub vântul de la larg pornit.
Pornit cu acest gând, probabil, un cârciumar priceput în ale afacerilor şi ale cuvintelor a preluat terenul, a ridicat terasa şi a ales ca nume pentru localul său perechea potrivită să invite muşterii la mesele ce invitau la tihnă şi taclale la ceasurile brizelor de seară... "Vraja Mării", terasa de pe locul de unde pleacă digul portului spre larg... "Vraja Mării", terasa de la poarta pe unde marinarii vapoarelor sosite-n port păşeau spre făgăduinţele oraşului tânjit în preumblările dintre cer şi apă. În lumea portului de acum câteva decenii, Poarta 1 Port (Constanţa) avea (ca sintagmă) diverse conotaţii... Era bunăoară locul pe unde se ieşea din vamă... era locul ce desemna o anume categorie de dame de companie... era locul unde formal se putea trece graniţa României spre a lua calea apei pe Marea Neagră ... şi bineînţeles locul prin care se putea intra în România debarcând în port...
"Vraja Mării" era acel local aflat la gura portului (pe partea dreaptă plecând spre oraş) pe care portuarii îl pomeneau cu just temei: "cum intri în România, pe dreapta..."
Un pic de istorie...
La început a fost un loc ce nu era...
După începerea şi continuarea lucrărilor Portului Constanţa baza digului de larg (est) era talonată de trepte. Acestea permiteau accesul spre zona exterioară a digului (unde marea loveşte digul dinspre cu valurile venite de la larg).
Fotografia de mai sus datează cel mai probabil din anul 1903 deoarece apare foarte bine finisata Casa Manissalian inaugurată în anul 1904.
În anul 1903, primarul liberal al Constanţei, Cristea G