Românul a spus că a fost dureros să piardă finala de la Wimbledon, dar speră ca în viitor să ridice deasupra capului trofeul destinat învingătorilor.
Horia s-a întors ieri în România de la Londra. Cu al treilea trofeu în geantă. "Nu e diferit faţă de anii trecuţi. S-a schimbat doar o cifră"; spune el şi îl despachetează din hîrtia mov. Se simte un pic de tristeţe în cuvintele sale, dar Horia are luciditatea jucătorului trecut prin atîtea şi atîtea meciuri, prin victorii şi prin înfrîngeri.
"Pînă la urmă, e doar un meci de tenis. Am făcut un meci bun, mult mai bun decît celelalte finale pe care le-am pierdut. Diferenţa s-a făcut la doar două-trei puncte. Au fost trei săptămîni foarte bune pentru mine şi pentru Robert. E dureros să pierzi o nouă finală, dar mă bucur că pot spune din ce în ce mai des că am jucat bine", spune Horia de sub şapca albastră şi de lîngă termo-bag-ul cu rachete Wilson.
E un mic rezumat a trei săptămîni de iarbă în care au cîştigat un titlu şi în care au fost din nou la un meci de trofeele de la Wimbledon, dar au cedat la Jonathan Marray şi Frederik Nielsen cu 6-4, 4-6, 6-7 (5), 7-6 (5), 3-6.
Adversari cu noroc
După ce momentele dureroase au trecut, Horia poate afirma că acesta este cel mai bun turneu al său dintre cele trei de pînă acum încheiate cu finală. "Ne-am bucurat că am ajuns pînă în finală, că am realizat prima victorie în faţa lui Melzer şi Petzschner. Sper însă să mai ajungem pînă acolo", accentuează Horia.
El mai spune că nu şi-au subestimat adversarii, că i-au urmărit pe perioada celor două săptămîni, unde au trecut de perechi mult mai bine cotate. "Au jucat constant, au fost în formă, au avut şi puţină şansă, au jucat mai bine la punctele importante. Am fost supărat după finală, dar nu mă las pînă nu cîştig un trofeu de Mare Şlem", a spus Horia în Salonul Prezidenţial de la Otopeni.
Vorbeş
