În vremuri de restriște majoră, nu mai e loc de griuri. Peste trei săptămâni, la un referendum la care se va vota DA sau NU, nimeni nu va avea luxul de a spune ‘poate’, ‘mai degrabă nu’ sau ‘nici da, nici nu’. Va fi DA sau NU, alb sau negru. Nu vom putea, în cabina de vot, să jucăm alba-neagra cu noi înșine și să ne așteptăm să câștigăm. Alb sau negru, adevăr sau minciună, stat de drept sau simulacru de democrație, legitimitate sau abuz, lege sau fărădelege. Nu ni se va propune să evaluăm un om cu bunele și relele sale, în infinite degradeuri de gri. Pur și simplu, va trebui să legitimăm sau să denunțăm atacul asupra instituțiilor statului. Va trebui să validăm o mișcare hoțească, ordonanțe de urgență date pe șest, intimidări, încălcări ale Constituției, sau să le anulăm, suveran, cum am alunga un vis urât. Nu-i vom putea compara pe Boldea cu Năstase pentru a stabili care gri bate mai mult înspre negru. Va trebui să ne reamintim expedientele grăjdanilor, votul cu două mâini al lui Voicu, planul îndelung gândit al lui Voiculescu și să le dăm un nume: alb sau negru. Nu e destul să ne îmbrăcăm în alb, ca asistentele la patul unui pacient muribund. Albul nu poate fi doar o non-culoare, la modă vara. Albul și negrul sunt materie și antimaterie, iar între ele domnește doar vidul. Șovăieli, îndoieli, judecăți nuanțate, combinații, degradeuri nu mai au loc în înfruntarea dintre ticăloșie și dreptate, curaj și lașitate. În aceste zile se despart apele tulburi în care ne-am bălăcit prea multă vreme. Nu poți chema la nesfârșit noaptea zi și ziua noapte. De o parte vor trece toți cei care numesc plagiatul hoție, iar de cealaltă vor rămâne cei pentru care albul și negrul s-au amestecat dincolo de discernământ, într-un gri nămolos și urât mirositor. Astăzi, în România, se dă o luptă colosală între bine și rău – nu între un bine relativ și răul cel mai mic, ci între binele pe care