Traian Băsescu nu mai este, de-acum, în poziţia de a-şi exercita atribuţiile constituţionale conferite de votul popular din 2009 şi uzurpate, zilele trecute, printr-un puci parlamentar. Tot ce au reuşit însă USL şi restul oportuniştilor parlamentari prin votul de vineri este transformarea sa într-un veritabil simbol al democraţiei, având în vedere dimensiunea eforturilor depuse pentru a-l reduce la tăcere. Avertismentul său că această suspendare constituie, de fapt, „doar o etapă", problema de fond a „acestor domni şi a partidelor lor" fiind "punerea sub control a Justiţiei" este cât se poate de pertinent.

Reacţia populară se prezintă, deocamdată, palidă. Stupefacţia, dezorientarea şi lobotomizarea mediatică la care sunt supuşi românii de ani buni, cuplate cu temperaturile toride de afară, par să-i ţină pe cei mai mulţi în case. În plus, destui dintre cetăţenii care ar fi ieşit instantaneu în stradă au emigrat de mult, conchizând încă din vremurile lui Iliescu şi Năstase că nu mai au nici un motiv să aştepte clipa în care pot gândi şi acţiona ca cetăţeni liberi în propria ţară.

Greu de crezut însă că apatia românilor va persista. Consecinţele economice ale dezastruoasei guvernări Ponta încep să devină din ce în ce mai vizibile, iar după ce plagiatorul va fi reuşit performanţa de a-şi scoate ţara de pe traiectoria ei europeană, românii îşi vor îndrepta întreaga furie împotriva sa şi a regimului USL. Din păcate, s-ar putea să fie prea târziu. Prioritatea absolută a trioului Ponta-Antonescu-Felix constă acum în readucerea statului la cel mai rudimentar nivel posibil, unicul lor criteriu de referinţă fiind obedienţa totală faţă de actuala putere. Ponta însuşi declara, recent, cu o frapantă dulce candoare că alocă 75% din timpul şedinţelor de guvern exclusiv războiului politic. Procentajul va rămâne acelaşi, deoarece epurările, intimidările şi şanta