De-a lungul episoadelor anterioare ale serialului nostru am făcut cunoştiinţă cu evoluţia sportivilor români la ediţiile de după cel de-al doilea război mondial, practic de când România a avut permanent sportivi în competiţie şi de fiecare dată au revenit cu medalii.

Am parcurs evoluţia acestora până la ediţia Nadiei Comăneci, cum a fost considerată de mulţi ediţia din 1976 de la Montreal.

Urmează ediţiile din 1980 şi 1984 de la Moscova şi respectiv Los Angeles boicotate fie de sportivii occidentali fie de sportivii din est, numai că România a făcut abstracţie fiind prezentă la ambele.

La prima ediţie din estul Europei

Pentru prima dată în istoria aproape centenară a Jocurilor Olimpice moderne CIO a preferat s-o atribuie unei ţări din estul Europei, unei ţări comuniste. S-a avut în vedere faptul că de la ediţia din 1956 de la Helsinki, URSS-ul a fost permanent printre fruntaşele întreceri.

Din păcate, nu toate ţările au răspuns invitaţiei Moscovei. O serie de state, în frunte cu Statele Unite, au boicotat întrecerile de la Moscova în semn de protest faţă de intervenţia militară a URSS-ului în Afganistan.

Cu toate acestea, numărul sportivilor prezenţi a fost aproape de 6000, unii occidentali înscriindu-se individual sub drapelul CIO. Þara noastră a prezentat cel mai consistent lot format din 239 sportivi din care 76 femei.

S-a cucerit cel mai mare număr de medalii de până atunci, 27 din care 6 de aur tot atâtea de argint şi 13 de bronz, la cele 18 sporturi la care s-a concurat.

Din nou Nadia Comăneci a triumfat la bârnă şi sol, dar a fost nemeritat depunctată la individual compus, după o discuţie a arbitrelor care a durat o lungă perioadă de timp.

De cel mai strălucitor metal nu putea să se lipsească Ivan Patzaichin care în barcă cu Toma Simionov nu au avut adversari.

Cine spune că un concurs de tir nu po