Pe de o parte, toata Europa, cancelarii, experti, lideri politici, mari publicatii occidentale, vad un lucru: in Romania statul de drept este sub atac. Mari figuri politice si mediatice occidentale care nu pot fi suspectate ca nu au un sens clar al termenilor, ca nu sunt informate bine sau nu inteleg ce inseamna a te exprima public asupra unor asemenea teme, nu se sfiesc sa repete ca in Romania ne aflam in fata unei lovituri de forta, puci, demantelare a statului de drept etc.
Pe de alta parte auzim o retorica ce asigura natiunea si planeta ca totul este in regula, ca ceea ce se vede nu este nimic mai mult decat o serie de proceduri democratice normale in statul de drept. Un fel de: “Elvira, ce vezi nu e adevarat! Stai sa-ti explic.” Replica regretatului Dem Radulescu cand Elvira intra brusc in camera si il surprinde cu o duduie in brate.
Cine are dreptate? Situatia ar fi cumva comica daca nu ar fi tragica.
Privite in ansamblu, toate mutarile recente, incepand de la crearea unui blocaj institutional prin transformarea Monitorului Oficial din instrument al statului de drept in arma politica, pana la incercarea de neutralizare si marginalizare a Curtii Constitutionale ne ilustreaza un caz tipic de folosirea mecanismelor procedurale ale statului de drept, pentru subminarea din interior a acestuia. Este un caz de factura clasica, ilustrand o tema centrala in literatura dedicata slabiciunilor si vulnerabilitatilor statului de drept.
Privind lucrurile in detaliu, in Romania suntem practic la aceasta ora intr-o situatie in care:
• Nimeni nu poate sa spuna clar care este acea fapta grava anti-consititutionala comisa de Presedinte pentru care ne aflam in actuala situatie. Curtea Constitutionala reusind contra-performanta de a face dintr-o chestiune ce trebuia sa fie clara si precisa una confuza si interpretabila.
• Pe baza acestei grave f