Analiştii situaţiei din Egipt, cea rezultată în urma procesului electoral în mod special, au oscilat în apreciere între o posibilă reproducere a modelului republicii iraniene şi, mai optimist, o reluare, fie şi cu abateri sau particularisme arabe, a modelului turc de după primul război mondial.
La câteva zile după confirmarea rezultatelor oficiale ale alegerilor prezidenţiale din Egipt, noul preşedinte al statului, Muhammad Mursi, îi convoacă la o întâlnire la palatul prezidenţial pe liderii principalelor orientări religioase creştine ale ţării. Episcopul anglican Mounir Hanna Anis, citat de Arab West Report, salută deschiderea preşedintelui Muhammad Mursi, care s-a oferit să găzduiască următoarea întâlnire a proiectului Beit el-Aila, o iniţiativă a imamului Egiptului de a aduce laolaltă musulmani şi creştini pentru a discuta căile unei convieţuiri armonioase.
Spectrul ameninţării islamiste, necesar anticreştine, a fost cu pricepere proiectat în campania electorală de către tabăra susţinătorilor lui Ahmad Shafiq ca o ameninţare reală la adresa populaţiei creştine a Egiptului. Se pare că proaspăt alesul preşedinte Muhammad Mursi, membru al Grupării Fraţilor Musulmani şi reprezentant la prezidenţialele din 16-17 iunie 2012 al partidului Huriyya wa Adala, s-a grăbit să infirme, prin întâlnirea cu reprezentanţii diverselor orientări creştine, una dintre cele mai îngrijorătoare imagini proiectate asupra sa de către adversarii politici. Amintirea episoadelor sângeroase în care copţii au fost victime ale violenţelor religioase, fie că e vorba de atacul din Alexandria din 1 ianuarie 2011 sau de alte exemple la fel de violente întâmplate în sate din Egiptul de Sus, a fost intens exploatată de retorica electorală îndreptată împotriva candidatului Fraţilor Musulmani, fapt ce impunea cu necesitate din partea acestuia o încercare