De la Hong Kong la Sao Paolo şi în toate punctele dimprejur, un singur cuvânt predomină în vocabularul investitorilor importanţi: Grecia. Va rămâne Grecia în zona euro? Ce se va întâmpla cu Uniunea Europeană şi cu economia globală dacă nu rămâne?

Până de curând, Europa a fost un fel de oglindă care a confirmat pentru economiile emergente mari natura spectaculoasă a propriului lor succes. Rata lor de creştere economică contrastează destul de mult cu nivelurile datoriilor din ţările europene. N-ar fi greu pentru ele să privească în oglindă „energia lor pozitivă" şi percepţia negativistă din minţile europene. Ele au încercat să-i sfătuiască pe europeni să muncească mai mult şi să cheltuiască mai puţin, ca o restabilire a unei mândrii legitime, amestecată cu o dorinţă de înţeles de a marca puncte istorice şi de a atenua vechea lor imagine de colonii supuse şi umilite.

Dar, astăzi, toate ţările în curs de dezvoltare sunt foarte preocupate cu ceea ce ele pe drept percep ca riscurile serioase în care propriile economii se pot implica, din cauza slăbiciunilor excesive din Europa, care rămâne liderul lumii în materie de comerţ. Mai mult, indispoziţia Europei ameninţă stabilitatea multor ţări, dată fiind legătura apropiată - mai ales în China - între legitimitatea aranjamentelor existente şi continuarea creşterii economice rapide.

Dacă criza din Europa ar cauza scăderea produsului intern brut anual sub 7% în China, sub 5% în India şi sub 3% în Brazilia, cetăţenii cei mai vulnerabili ai acestor ţări ar fi cel mai greu loviţi. Ei n-au făcut niciodată parte din acea „cultură a speranţei", bazată în mare parte pe succesul material, care a jucat un rol-cheie în succesul acestor ţări. Dacă inegalităţile sociale ar creşte, frustrarea şi resentimentul lor ar putea atinge noi culmi.

În acest caz, Europa ar putea deveni o oglin