Încarcerarea lui Adrian Năstase, la finele lunii iunie, reprezintă mai mult decât o bombă de presă. E dovada că în Justiţia românească există magistraţi care nu pot fi opriţi să pronunţe o sentinţă corectă nici cu presiuni politice, nici cu şpăgi. E un semnal că niciunuia dintre anchetaţii de lux ai patriei nu le mai oferă nimeni garanţia că vor avea linişte. O situaţie care le dă frisoane actualilor şi viitorilor puşcăriabili.
Întâmplător sau nu, această demonstraţie de independenţă a fost urmată de un şir de decizii ale Puterii, catalogate şi de Opoziţie, şi de o parte a presei, şi de voci sonore ale clasei politice internaţionale, drept atacuri la adresa statului de drept. Decizii care au culminat cu procedura, precipitată, de suspendare a lui Traian Băsescu – făcută în decurs de doar două zile, spre deosebire de cele 67 de cât avusese nevoie, în 2007, “coaliţia 322”. Te întrebi care a fost, de fapt, motivul real al suspendării? Încercarea de a transmite semnalul că, în România, a început epoca în care orice lege poate fi încălcată, fără consecinţe negative, că orice lege poate fi schimbată după interesul unui om sau al unui grup? Încercarea de a controla Justiţia, de a o determina la o autoîngenunchere în faţa personajelor cu pedigree? Încercarea de a-l scoate pe Adrian Năstase din închisoare, înainte de termen? Rămâne de văzut.
Până la noi surprize – decizii ale Parlamentului, ordonanţe de urgenţă sau legi – sunt de urmărit declaraţiile la cald ale unora dintre actanţii de vârf ai Puterii şi de îmbinat, ca într-un puzzle, cu cele făcute de unii dintre ei înainte de a ajunge la putere. Rezultatul poate prevesti un viitor interesant.
În prima zi de interimat la Cotroceni a lui Crin Antonescu, ministrul Economiei, provizoriu şi lider al P.N.L., Daniel Chiţoiu, intra în altă sferă