- Cultural - nr. 134 / 12 Iulie, 2012 Acest vesnic nelinistit a fost Gheorghe Harag (Gyuri – cum ii spuneam toti), unul dintre cei mai importanti regizori ai miscarii teatrale romanesti contemporane. Cei 14 ani pe care i-a petrecut la Targu-Mures (1960-1962 si 19631975), dintre care ultimii cinci in calitate de director artistic, si-au pus o hotaratoare si extraordinar de benefica amprenta asupra dezvoltarii ambelor colective (roman si maghiar) ale Teatrului National, au fost ani in care personalitatea sa puternica si carismatica, renumele sau de excelent regizor-pedagog, generozitatea sa fata de colegi, spiritul de echipa pe care stia sa-l creeze in trupa au atras spre teatrul nostru numeroase talente autentice dornice sa colaboreze cu acest mare artist, au fost ani in care s-au creat spectacole memorabile. Colectivul romanesc s-a intalnit pentru prima oara cu Harag chiar in timpul pregatirii spectacolului inaugural al sectiei (Daca vei fi intrebat), cand, in absenta regizorului Mihai Raicu, repetitiile au fost conduse, timp de cateva zile, de Gyuri. A fost, de ambele parti, "dragoste la prima vedere” si o pretuire reciproca pe care anii care au urmat nu au facut decat s-o amplifice, s-o intareasca si s-o justifice. A cincea premiera a primei stagiuni, Minciuna are picioare lungi, de Eduardo de Filippo, poarta deja semnatura sa. Munca migaloasa a regizorului cu interpretii, capacitatea acestuia de a lumina adevarurile profund omenesti din spatele vorbelor si faptelor personajelor conduc la maturizarea artistica a tinerilor actori, care au fost indrumati cu mare grija pe calea dezvoltarii lor profesionale, dar intr-un spirit care ii lasa fiecaruia dintre ei o mare libertate de exprimare a propriei personalitati artistice. A fost, ca fiecare montare a lui Harag, o mare scoala de maiestrie artistica, de care tinerii invatacei ai Thaliei au putut si au stiut sa benefic