Inainte de a stabili daca, in calitate de aparator al statului de drept, e bine sau nu sa mergi la referendum, sa stabilim mai intai ca simplul fapt ca suntem fortati sa avem de a face cu toata aceasta poveste acum, ca si cand aceasta tara nu ar fi avut altele mai importante de facut, este esentialmente o bataie de joc nationala, o insulta la adresa cetatenilor responsabili si in ultima instanta la adresa poporului roman, privit in ansamblu.
Referendumul este o bataie de joc nationala, inainte de orice pentru ca pleaca de la premisa ca cetatenii romani sunt stupizi, neinformati sau primitiv-motivati si ca nu pot discerne intre, pe de o parte (a) o chestiune care poate fi rezolvata la urne in ciclul electoral normal (inlocuirea unui lider incompetent sau nepopular) si pe de alta parte (b) o lovitura politica de forta organizata de o grupare cu interese politico-economice bine definite.
Dupa ce verdicul de mascarada politica si bataie de joc nationala este dat, fiecare cetatean poate sa faca ce vrea: sa voteze sau nu, sa bata campii impartial si echidistant pe Facebook sau in mass media, sa fie indignat sau s-o lase balta etc. Dar, fapt este ca -daca ne degajam de emotia si turbulenta momentului si privim la rece lucrurile- acest vedict este inatacabil: vrem, nu vrem, suntem obligati sa avem de a face cu o mare bataie de joc nationala.
Sunt doua modalitati de a explica lucrurile. Cea directa, pe sleau. Cea tehnica si mai sofisticata.
Direct si pe sleau
Ieri Ciprian Ciucu scria foarte bine” “Şi toate astea pentru ce? Merită, măi iresponsabililor, toată tevatura asta?!” Chiar asa: Merita? Cine face acum nota de plata? Cine achita nota de plata? Imaginea tarii, prioritati date peste cap, timp, energii pierdute? Mediul de afaceri, curs de schimb, rezerva valutara? Locul in Europa si relatia cu mecanismele de monitorizare? Reputatia in NATO de
