Pe 6 noiembrie, americanii sunt chemaţi la urne pentru a decide cine va ocupa în următorii patru ani fotoliul prezidenţial de la Casa Albă.
În ciuda unui prim mandat dezamăgitor, marcat de incapacitatea de a împlini promisiunile făcute în 2008, Barack Obama este încă favoritul sondajelor. Cifrele spun că are câteva procente în faţa contracandidatului republican Mitt Romney, datorate în special adeziunii tinerilor şi populaţiei hispanice. În America, însă, votul popular se transformă, sub prevederile legale ale sistemului electoral, în delegaţi, iar abia aceştia, reuniţi într-un colegiu, aleg preşedintele.
Ţara s-ar putea să nu fie departe de repetarea scenariului din 2000, când George W. Bush a ajuns preşedinte deşi câştigase mai puţine voturi decât adversarul său, Al Gore. Cea mai mare problemă a lui Barack Obama nu este, însă, Mitt Romney. Ameninţarea majoră vine dinspre felul în care arată America la finalul mandatului său: o ţară divizată, ce pare să fi pierdut din suflu şi din pasiunea de a crede în lucruri imposibile. Iar ameninţarea aceasta ne priveşte, într-un fel, pe toţi.
Barack Obama sau Mitt Romney? Indiferent de alegere, cea mai mare criză de identitate şi idealuri din istoria recentă a ţării are nevoie de soluţii
Aproape trei la sută din populaţia Statelor Unite ale Americii trăieşte în oraşul acesta cucerit în iunie de imperiul soarelui. Al soarelui şi al capitalismului, ne trage de mânecă matematica: peste un milion de firme sunt înregistrate aici şi doar 10% din populaţie e trecută de 65 de ani. Este oraşul lui Babe Ruth şi-al lui Martin Scorsese, al lui J. D. Salinger şi-al lui Jay-Z, oraşul unde toate lucrurile par aranjate pentru a împlini profeţia făcută la mijlocul secolului al XIX-lea de Alexis de Tocqueville.
"Nu cunosc nicio altă ţară în care dragostea pentru bani să domine într-atât inimile oamenilor", nota la
