Nu doar copiii greşesc atunci când nu învaţă, ci şi părinţii care le promit totul. Pe de altă parte, majoritatea profesorilor cad de acord că programa ar trebui modificată, pentru că este prea abstractă şi nepractică.

Două cafele la „Stela" la chioşc şi o noapte în club îl aşteaptă pe Marius Naidin (20 de ani) dacă va promova bacalaureatul în august, când va susţine a doua oară examenul. „Mai mult de atât nu îi putem oferi. Învaţă pentru el, nu pentru noi", spune Alina, sora lui Marius şi cea care l-a ajutat de-a lungul timpului la lecţii. Locuiesc într-un bloc din Rahova şi nu sunt nici bogaţi, nici săraci. Venitul întregii familii nu depăşeşte 4.000 de lei, din care dacă scad rata la bancă şi banii pe medicamentele tatălui nu mai rămân bani şi pentru meditaţii. Despre el, Marius zice că joacă „în liga mică". Nu e un băiat cocoloşit de părinţi. Alţi colegi de-ai săi se pregătesc de excursii luxoase peste graniţă, plimbări cu BMW-ul, haine ultimul răcnet. Totul, numai să ia bacul! De când s-au pus camere de supraveghere şi copiatul nu mai dă roade, părinţii cu dare de mână nu mai au altă variantă decât să-şi mediteze copiii cu forţa ori să le promită „luna de pe cer" dacă învaţă. „În ultimă instanţă, i-am pus meditator la trei scări mai încolo ca să fiu sigur că ajunge. Am stat călare pe el până a învăţat", povesteşte Gheorghe Anghel, tatăl unui băiat care a picat de două ori examenul de bacalaureat.

Mirajul banilor

Astăzi, părinţii par mai depri-maţi decât copiii lor atunci când rezultatele la învăţătură sunt proaste. Nu se mai sinucide nimeni că n-a luat bacul, iar punctul din oficiu, singurul de altfel primit la o materie, ajunge să fie o mândrie, nu o ruşine. E cu atât mai surprinzător cu cât mulţi părinţi investesc enorm în educaţia copiilor lor. „Numai părinte să nu fii în ziua de astăzi", spune Luminiţa, mama unei fete care cu chiu