Am văzut la televizor tot soiul de imagini cu tineri plângând în faţa listelor, după ce au constatat că au picat bacalaureatul. Băi, frate, şi era o atmosferă de priveghi acolo, de chiar mi-a venit să râd. Înţeleg să plângi de draci când eşti nedreptăţit.
Când constaţi că prietenii (rudele) cei mai apropiaţi te trădează şi te vând pe o legătură de pătrunjel. Dar să urli de ciudă doar pentru că eşti prost şi puturos? Păi, în cazul acesta, pentru toţi cei care au ratat bac-ul în vara lui 2012, am o veste: elevii picaţi ar fi trebuit să plângă acum 4-5 ani, căci atunci era cazul să îşi dea seama (ei sau părinţii lor) că sunt bătuţi în freză şi/sau leneşi.
Apoi, i-am văzut pe ziarişti dând acelaşi titlu idiot, deci la îndemână: „Dezastru la Bac!". Ce dezastru este, frate, în faptul că nişte tulumbe de elevi, nişte manelişti care au primit educaţie de la Taraf TV, au picat un examen, fie el şi de bacalaureat? Înţeleg faptul că ziarele trebuie să îşi asigure supravieţuirea, să dea titluri bombastice, să exagereze cu bună ştiinţă, dar să vorbeşti de dezastru doar pentru că nişte piţipoance şi alţi cocalari au luat 3 la Matematică şi 2 la Română mi se pare un pic cam mult. Bre, dezastru a fost anul trecut în Japonia, când un tsunami a măturat oraşe întregi de pe faţa pământului şi au murit aproape 27.000 de oameni. Deci au murit, deci nu au şansa să învie în sesiunea din toamnă, şansă de care pot beneficia cei picaţi la bacalaureatul din vara lui 2012.
Şi, în fond şi la urma-urmei, de ce ar trebui să avem procentaj 100% (sau, poftim, măcar 85%) la bacalaureat? De ce e musai ca toţi tinerii de 18 ani să deţină o diplomă de bacalaureat? Ce, atunci când mergi să paşti vaca sau să lucrezi într-o fabrică de confecţii, trebuie să ştii să rezolvi integrale, başca să faci un eseu după Pădurea Spânzuraţilor, de Liviu Rebreanu?
Să fim serioşi
