Virginia Woolf a dus romanul în aventura cea mai îndrăzneaţă - explorarea interiorităţii, iar pe parcursul carierei de romancieră, pragul riscului îl reprezintă "Valurile". Tot ceea ce ştie cititorul că înseamnă un roman se spulbera, pentru că nu mai regăseşte nimic din desfăşurarea acţiunii spre un punct culminant, din tipologia personajelor, din organizarea consacrată a materiei epice.
"Valurile" păstrează o vagă cronologie, urmărind în cele nouă părţi trei etape din vieţile celor şase personaje, cărora li se adaugă al şaptelea, Percival, a cărui plecare în India şi moarte devin episoade esenţiale. Sunt prinse astfel în fluxul conştiinţei gânduri şi senzaţii resimţite de trei personaje feminine şi trei personaje masculine în fluiditatea vârstelor, cu o acuitate extraordinară de percepţie a lumii din jur, a celorlalţi şi a sinelui difuz.
Primele părţi urmăresc copilăria, cei şase copii s-au desprins de familie şi se află la şcoala privată din Elvedon, trăind într-un timp prezent ce pare etern. Alte şcoli şi împrejurări sugerează trecerea de la copilărie la adolescenţă, ca şi primele experienţe: prietenie şi iubire, gelozie şi rivalitate. Părţile centrale ale cărţii îi surprind pe cei şase în altă etapă a formării - studii şi profesii, dar datele exterioare formează simple paranteze, înregistrând fapte, însă esenţa o reprezintă viaţa interioară.
Axul romanului îl constituie partea a patra şi a cincea: despărţirea celor şase de Percival care pleacă în India şi apoi vestea morţii prietenului lor. Fiecare simte altfel pierderea, aşa că suferinţa se manifestă prin durere sau tristeţe, regret sau melancolie. Tot ce urmează este vârsta matură, ce aduce tentaţia rememorării, a întoarcereii în trecut. Centrul ce îi reuneşte este acelaşi Hampton Court unde s-au despărţit de Percival.
Iar ultima parte concentrează laitmotive şi simboluri presărate pe t
