Rezultatele înregistrate la examenele de bacalaureat în ultimii doi ani produc efecte dramatice şi asupra bugetului de stat (care şi aşa nu se simte prea bine). Să mă explic: cei câţiva absolvenţi de liceu care şi-au luat BAC-ul în ultimii doi ani fie se vor şcoli la universităţi din străinătate, fie vor aplica (şi vor fi admişi pe locurile fără taxă) la universităţi de stat autohtone.
Ceilalţi, cei mulţi care au picat cu brio BAC-ul, s-ar fi bulucit la universităţile particulare unde, în contra unor taxe cu valoare de examen/ examene, ar fi obţinut, în mai mulţi ani (după buzunarul fiecăruia) diplome de licenţă (pasul unu) şi de master (pasul doi), dacă nu şi de doctorat (pasul suprem, pentru pretenţioşi şi rafinaţi). În tot acest timp, din banii cotizaţi de tinerii învăţăcei, universităţile particulare ar fi putut plăti cadrele didactice care, la rândul lor, ar fi plătit taxe la stat. Tot din banii junilor dornici de învăţătură superioară, universităţile particulare ar fi făcut profit, iar acesta ar fi fost impozitat de stat, conform legislaţiei în vigoare.
Nu trebuie omise din calcul nici cheltuielile colaterale pe care tinerii studenţi (părinţii lor, de fapt) le-ar fi făcut cu ocazia fericitului eveniment al începerii studenţiei: achiziţia unui SUV sau măcar a unei limuzine mai acătării, că doar n-o să te duci la universitate cu tramvaiul, ca toţi rupţii-n cur, o vacanţă exotică alături de dragii de colegi, că doar n-o să te duci în tabără la Olăneşti, o hăinuţă-două de firmă - aşa, ca semn de respect faţă de instituţia de învăţământ, abonamente la saloane de smuls părul din nas şi de alergat pe benzi rulante şi încă alte produse şi servicii care nu pot lipsi din ghiozdanul niciunui student serios. Toate aceste cheltuieli studenţeşti ar fi produs, evident, venituri la bugetul de stat, ba chiar ar fi contribuit, într-o măsură deloc neglijabilă, la c
