Poliţia, procurorii şi judecătorii din întreaga lume se confruntă cu o nouă ameninţare, mai gravă decât înmulţirea infractorilor sau lipsa de resurse: mafia de stat. Pe de-o parte, infractorii au pătruns în instituţiile de stat la un nivel fără precedent, iar pe de altă parte mulţi înalţi funcţionari publici au preluat operaţiunile ilegale ale mafiei locale, în loc să lupte pentru eradicarea bandelor puternice.
În prezent, poziţiile de conducere din cele mai profitabile întreprinderi ilegale nu mai sunt ocupate doar de infractori profesionişti, ci şi de înalţi funcţionari guvernamentali, legiuitori, şefi ai agenţiilor de spionaj, conducători de departamente de poliţie, ofiţeri militari şi, în unele cazuri extreme, chiar şefi de stat sau membri ai familiilor acestora, arată un studiu al Institutului Carnegie pentru Pace Internaţională.
Această fuziune a guvernelor cu grupurile criminale este diferită de modul în care autorităţile şi mafia au colaborat în trecut. De-a lungul timpului, guvernele şi agenţiile de spionaj, inclusiv cele din ţările democratice, au infiltrat de multe ori infractori pentru a face contrabandă cu arme cu insurgenţii aliaţi din alte ţări sau chiar pentru a ucide duşmani din străinătate (încercarea CIA de a colabora cu figuri importante din mafia americană pentru asasinarea lui Fidel Castro în 1960 este probabil cel mai bun exemplu).
Dar, spre deosebire de statelele normale, state mafiote nu se bazează doar ocazional pe grupurile criminale pentru a îndeplini anumite obiective de politică externă. Într-un stat mafiot, înalţi funcţionari de stat au devenit, de fapt, jucători importanţi, dacă nu liderii întreprinderilor ilegale şi, prin urmare, apărarea şi promovarea intereselor acestor întreprinderi au devenit priorităţi oficiale. În statele mafiote, printre care Institutul Carnegie enumeră Bulgaria, Guineea-Bissau, M
