Pius Alibek este un filolog si romancier irakian, care a emigrat in Spania in 1981. Scriitorul s-a hotarat sa isi povesteasca prima parte a vietii, petrecuta in Irak, cu bune si rele, in cartea "Arrels nomades".

Scriitorul descrie in cadrul unui interviu acordat Ziare.com cum s-a decis sa plece din Irak, dar si ce momente l-au marcat in copilarie.

Cum a fost copilaria in Irak?

Am avut o copilarie fericita. Nu imi aduc aminte sa imi fie frica de monstri imaginari. Ii auzeam pe adulti vorbind despre represiunea politica si persecutie, despre executii si conflictele armate dinte armata si rebelii kurzi, dar tot ceea ce trebuia sa facem noi era sa fim atenti sa nu ne suparam parintii, sa stam departe de politisti si de profesori cand nu erau in scoala, sa sarutam mana preotului si sa fugim.

Ce v-a determinat sa plecati de acolo?

Nu am avut intentia de a parasi Irakul pentru totdeauna. Pur si simplu am vrut sa studiez in Europa cativa ani si sa ma intorc pentru a munci pentru oamenii mei.

De ce ati ales Spania? Care au fost motivele?

Am vrut sa imi fac doctoratul la Oxford, dar ambasada britanica in Irak mi-a refuzat viza. A inceput razboiul intre Iran si Irak, iar pentru a-l ajuta pe aliatul Saddam, britanicii nu dadeau vize tinerilor irakieni in cazul in care Saddam avea nevoie de ei pentru razboi. Il cunosteam pe bucatarul ambasadorului spaniol. El m-a ajutat sa primesc viza pentru Spania si, ajuns aici, am reusit sa obtin viza pentru Anglia.

Thatcher (Margaret Thatcher - n.red.) a redus bugetul de asistenta publica si indrumatorul de teza mi-a zis ca nu o poate subventiona. Fara ajutorul la care m-am asteptat, am decis sa ma intorc in Spania sa imi fac doctoratul in clima din Marea Mediterana si in randul oamenilor mediteraneeni.

Stiu ca in timpul razboiului ati fos