Pentru al doilea an consecutiv, verdictul unui bacalaureat construit pe subiecte corespunzător alese este dezastruos. Ca profesor în primul rând, cu o carieră de 42 de ani în învăţământul de inginerie energetică, dar şi ca simplu cetăţean al României sunt profund afectat. Toate guvernele României, de la cele comuniste până la cele post-comuniste, au proclamat educaţia ca prioritate. Dar de cel puţin 10 ani lucrurile merg din rău în mai rău. Găsesc foarte potrivită o celebră remarcă a preşedintelui american, generalul Eisenhower: ”A nu planifica este planificarea eşecului.” Educaţia nu poate fi rezultatul unei deposedări a statului de funcţia sa obligatorie de a organiza şi asigura serviciul public de învăţământ, aşa cum s-a impus în guvernările portocalii. O bună pregătire şcolară reprezintă cel mai valoros patrimoniu individual obţinut de o persoană pentru întreaga sa viaţă.

Diagnosticul învăţământului se bazează pe cel puţin trei criterii fundamentale: 1. calitatea care trebuie măsurată prin indicatori de viaţă şi de acces la un nivel corespunzător pe piaţa muncii; 2. angajamentul sincer şi profesional al educatorilor, învăţătorilor şi profesorilor; 3. un intens şi constant efort personal al elevilor şi studenţilor. La toate aceste capitole ne aflam la un nivel ridicat şi foarte ridicat (exclud învăţământul de propagandă) în momentul intrării în libertate şi democraţie. Pentru ca să coborâm acum la nivelul penibil al unei declaraţii a preşedintelui României „şcoala scoate tâmpiţi” după ce se mândrise cu faptul că a reuşit în politică fără să fie nevoie de multă carte. Măcar şi pentru această iresponsabilitate Traian Băsescu nu mai merită să rămână preşedinte.

E adevărat că multe s-au schimbat în funcţionarea societăţii şi în modalitatea de adaptare la noi realităţi. Chiar aşa, ce s-a schimbat decisiv şi ce nu în ultimii 20 de aniĂ S-a schimbat radic