Daca ar fi sa ne luam dupa liderii politici, analistii si mass media din Occident, avem deja toate datele sa spunem ca cine participa la acest referendum participa la legitimizarea unei lovituri de stat. Cetateanul suveran care va participa la referendum, face lucrul urmator: In loc sa spuna “nu vreau sa am nimic de a face cu aceasta poveste sordida”, procedeaza asemenea unui rege care abdica legal si cuminte in fata malversatiilor cotropitorului, dand acestuia cel mai pretios dar: legitimitizarea.
Sa presupunem totusi de dragul argumentului, ca referendumul va fi organizat corect, conform legii validate de Curtea Constitutionala etc. etc. etc. Sa presupunem de dragul argumentului ca nu a existat niciun puci parlamentar, ca Puterea va inceta sa mai manipuleze regulile si ca nu va incerca sa fraudeze. Sa presupunem deci ca ar fi un referendum normal, nu unul in care se incearca legitimarea unui puci parlamentar aflat in cautare de legitimizare interna, dupa cea externa i-a fost refuzata.
Sa ne concentram pe aceast benign scenariu ipotetic. Trei observatii:
1. Sa retinem inainte de orice esentialul: In fata poporului nu este adus Traian Basescu. In fata poporului este adusa o propunere facuta de Parlament catre Popor. Traian Basescu a venit in fata Poporului la alegerile din 2009. Acum Poporul e chemat sa se pronunte cu privire la altceva: „Crede el, Poporul, ca decizia Parlamentului privindu-l pe Presedinte trebuie validata sau nu?”. Atat. Basescu este personaj secundar.
Toata povestea este deci despre Parlament si o decizie a acestuia. „Poporule, zice Parlamentul, o situatie exceptional de grava s-a produs, o abatere constitutionala grava a Presedintelui. Noi am zis ca gata, il suspendam. Dar zi dumneata, nu-i asa ca avem dreptate si trebuie suspendat samd?”
Deci aici nu este o situatie electorala normala, este altceva. Cine crede ca se
