Pe tot parcursul crizei de stat din România, Ion Iliescu a preferat să stea liniştit în plan secund. Va fi ştiut prea bine că în acest joc cu o miză gigantică, "cârlanul" va juca cuminte după setul de reguli moştenite de la patriarhul PSD. Numai că Ponta s-a demonstrat un discipol complet inabil, cu un bilanţ de-acum catastrofal. Tentativa de acaparare a puterii totale în stat a îngrozit atât Bruxelles-ul, cât şi statele-cheie ale UE prin ferocitatea ei, mesajul transmis de USL şi acoliţii din Legislativ fiind analog celui al mineriadei lui Ion Iliescu din iunie 1990 sau, ulterior, al lui Tudor Chiuariu în 2007: Habar n-aveţi voi de ce suntem în stare, la noi acasă facem ce vrem, iar voi sunteţi buni doar pentru a fi mulşi de bani.

Spre surprinderea USL, din 1990 şi până în prezent Occidentul a învăţat însă multe cu privire la România. A învăţat din fiecare discuţie şi negociere purtate cu oficiali ca Năstase, Hrebenciuc sau Stănoiu. A fost mai întâi neplăcut surprins, iar în cele din urmă scârbit de incredibila capacitate de disimulare a acestei specii de politicieni români. Victor Ponta a reuşit îns㸠în nici două luni, să-i surclaseze până şi pe neocomunişti, demonstrându-se cel mai insolent şi decepţionant dintre toţi granzii PSD. Faptul că la nici 40 de ani era, de fapt, o tânără speranţă a PSD, îl face cu atât mai jalnic. În această vară, Europa a trebuit să înveţe că primitivismul politic a rămas particular destulor politicieni români şi că PSD nu şi-a îngropat defel visul de metamorfozare în partid-stat pentru a rămâne veşnic la putere.

O comparaţie între actualul premier român şi foştii potentaţi din Balcani relevă că Ponta aduce cel mai mult cu Slobodan Miloşevici. Iar Occidentul a tras învăţăminte extrem de dureroase de pe urma dramei fostei Iugoslavii şi a propriilor eforturi zadarnice pentru a preveni apocalipsa declanş