Nici unul dintre cei patru sabreri români care vor merge la Jocurile Olimpice nu a mai văzut pînă acum capitala Marii Britanii, iar trei dintre ei vor debuta în competiţia supremă.
La 131 de kilometri de Bucureşti, parcă eşti în altă ţară. La cîteva sute de metri de şosea, parcă eşti în alt oraş. Hotelul Silva, construit în 1981, se înalţă pe drumul spre telecabină ca un soi de fortăreaţă cu şase etaje şi acoperiş de tablă verde ca iarba.
Vremea contrastează atît de mult cu canicula din Capitală încît totul pare ireal. La Buşteni chiar există aer. Şi se poate respira! Sabrerii şi-au încheiat de o oră antrenamentul-modelare pentru concursul olimpic pe echipe şi tocmai au mîncat de seară.
Ies în faţa clădirii pentru pozele făcute repede, pe ultimii stropi de lumină. Au în ei o combinaţie de calm şi zîmbet care rimează cu liniştea din jur. Dacă la alte loturi nerăbdarea de a se afla pe ultima turnantă spre Londra iradiază ca un soare (iar soare!, nu scăpăm de el), aici e altfel. Lucrurile merg pe firul lor şi emoţiile sînt ţinute în frîu.
Vis împlinit plus o medalie
Trei dintre componenţii echipei, Tiberiu Dolniceanu, Florin Zalomir şi rezerva Alexandru Siriţeanu, se vor afla pentru prima dată la Jocurile Olimpice. "E ceva deosebit. Toată lumea spune că e competiţia supremă şi pentru oricine e un vis să ajungă acolo. Un vis pe care noi ni l-am împlinit şi acum vrem să-i adăugăm şi o medalie", spune Tibi. Sire completează: "Ne gîndim că pentru mulţi e o realizare să se califice, de aceea ne dorim un rezultat cît mai bun". Şi pentru Zalo ce înseamnă? "Acelaşi lucru", spune el repede, întărind şi cu o clătinare din cap.
Rareş, în schimb, va fi la a doua Olimpiadă, după cea de la Beijing. "Nu te poţi sătura de Jocuri", anunţă el. "Chiar dacă aduc o presiune imensă. Sînt o competiţie atipică fiindcă produc emoţii pe care nu le simţi la alt
