Dimitrie Gavrilean Nascut sub semnul de lumina spirituala a Bucovinei si Voronetului, privegheat de zeitatile locului, Gavrilean a deschis ochii pe frescele murilor batrâni si s-a uimit de povestile colorate ale celor care, înainte de a marturisi credinta prin imagini, treceau prin îndelungate posturi. Ritualul, transmis peste timp, facea din evlavie un mod de a comunica sfintenia locului si harul celor care strajuiau vechile altare. Mitologia locului a devenit o permanenta. Desigur ca nu poate mira pe nimeni ca aici a preferat sa fie învesnicit enciclopedicul critic de arta Petru Comarnescu. Il asociez pe acest erudit cu fiul locului, Dimitrie Gavrilean, cel care a învesnicit la rându-i miracolul vesnicei frumuseti.

Pictorul a facut din talent o forma de smerenie si din traseul artistic un destin. Marele sau dascal, Corneliu Baba, a intuit virtutile pictorului si l-a acceptat în sanctuarul celor alesi, asigurandu-i libertatea de a se întâlni cu el însusi. De fapt, tânarul discipol nu a parasit niciodata Bucovina din suflet. Miracolele ei de frumusete si spirit simplu, dar profund, au devenit nu numai un sens, ci o optiune definitiva si ireversibila. Artistul s-a definit pe sine în raport cu el însusi si cu mitologia seculara a unui tinut, unde miraculosul este si va fi o forma de existenta si comunicare.

Predispozitia artistului de a se întoarce periodic în vatra spirituala unde s-a ivit lasa impresia ca, de fapt, nu a parasit niciodata acest spatiu sacru, unde redescoperea mereu uimit un tezaur spiritual inepuizabil. Maestrul Baba l-a înteles în sensul ca, apreciindu-i talentul, l-a lasat sa faca din spectacolul mitologiei bucovinene nu numai o optiune, ci un traiect stilistic original si inconfundabil. Alaiurile de nunta, obiceiurile locului, traditiile policromelor sarbatori de Craciun, ritualurile de înmormântare fac parte din sist