Versuri de Traian Chiricuţă MUZICA Traian Chiricuţă Poetul care a iubit curat Poetul care a iubit poeții Să nu-și clătească mâna ca Pilat Lăsându-l pe poet în fața morții   La Ipotești s-a năruit pustia În muntele Sinai să vă urcați Atunci vedea-va Domnul bucuria Din suferința-n care-am fost uitați   În limba noastră pot să plângă legi În limba noastră Domnul ține minte Cuvintele sunt suflete întregi Și literele toate oseminte.   E-n datina acestui neam stelar Din dragoste în dragoste păstrată Să intre-abecedarele –n altar Cu biblia și patria o dată.   O patrie cu versurile-n ea Din glia limbii noastre se desface Să nu-l mai răstignească cine vrea În fața făcătorilor de pace.    Sub streașinile literelor văd Descumpănite-n strai de mănăstire Poeme pregătind pentru exod Poemele-i din cartea de citire.   În trunchiul unui verb se-aude râul Lumini cioplind la viața vieții lor Lângă Mihai să-și venereze fiul Se-ntoarce limba noastră-n viitor. Tristețea noastră are multe vieți Tristețea noastră știe să trăiască Prin Eminescu împărțind la toți Binecuvântarea Românească.   Din ape , ramuri, liniști s-alungăm Istoria de veacuri blestemată Veniți români cu toții să-l cântăm La Belu, Ipotești și-n cer la Tată !   Și nu e o lumină românească Să urce veșnicia-n car cu boi Când va păși pe calea lui domnească Să luminăm cu sufletele noi.   Pre Eminescu rob în Domnu luat Recunoscutu-l-am  din toți și toate După tristețea care la-ntristat Că spunem despre moartea lui că-i moarte.   E ziua cea mai grea din viața noastră Când iunie dospește-n cer și-n har Cu litere de dragoste albastră Să scrie Eminescu pe hotar.   S-au strecurat prin bolți, prin noi, prin nori Să fure flori din mâna lui domnească Astăzi copii hoților de flori Sunt vânzători de țară Românească.   Din zi în zi mai ageri, mai nebuni Încrâncenate firi de firi ușoare Le pun începătorilor de lumi Condiția să șadă-n debaral