Adresările „către români” ale lui T. Băsescu au devenit din ce în ce mai greţoase. Adresările către români, cu un r apăsat, cu miza prostirii, au consistenţa unui scuipat în obraz. Tu, Băsescule, despre care scriu de 20 de ani, obligat de faptele tale mereu în tovărăşia penalului, spui că-i aperi pe români? Tu care i-ai trădat ceas de ceas, i-ai umilit şi furat, îi aperi pe români? Tu care i-ai adus pe ultimul loc din Europa ca nivel de viaţă îi aperi pe români? Tu care le-ai desfiinţat şcolile, 3000 dintr-odată, ca întreprinderi falimentare care fabrică tâmpiţi, inspirat poate de fiica ta pe care ai proptit-o europarlamentar şi pe care ai lăsat-o în şcoala barului, îi aperi pe români? Înaintaşii au făcut câte-o bojdeucă în fiecare sătuc şi ea se chema şcoală. Dacă erau numai trei copii în acel sătuc, acolo îi învăţa buchia cărţii preotul în lipsa învăţătorului şi aşa din cătune s-au ridicat Eminescu şi Creangă şi Brâncuşi şi Blaga, cu care spiritul tău mahmur nu s-a întâlnit niciodată. Tu îi aperi pe români când ai înjosit profesorimea care câştigă un sfert din salariul unui gunoier din Berlin? Tu îndrăzneşti să spui că românii nu se vor mai vedea între ei, mamă cu fiică, familiile se vor rupe pentru că Europa nu ne mai vrea fiind condusă de „comunistul” Ponta care avea 17 ani la Revoluţie şi „securistul” Antonescu, căruia nu-i suporţi cusurul de avea, într-o lume ghiolbănească, bun simţ? Tu vorbeşti de securişti şi bolşevici? Tu vorbeşti de recunoaştere internaţională care, fără tine, ar rămâne, vezi Doamne, şchioapă? Tu care ai încercat să murdăreşti singurul mare personaj istoric viu al României, recunoscut şi respectat de toate cancelariile şi casele regale ale lumii, pe Majestatea Sa Regele Mihai? Tu care ai fost întâmpinat an de an la summiturile europene, la Bruxelles-ul de care te-ai agăţat acum electoral, ca înecatul de pai, cu dosuri şi rar cu un zâmb