Între 12 şi 15 iulie 2012, a avut loc cea de-a şaisprezecea ediţie a Festivalului Gărâna Jazz. Ca şi ediţiile anterioare, evenimentul s-a bucurat de o participare de gală şi de un public pe măsură. Ţinînd cont că Gărâna se află în Munţii Semenic, la peste 900 de metri altitudine, că drumul de acces este unul secundar (ce porneşte din Reşiţa), iar audienţa depăşeşte de zeci de ori capacitatea de cazare în hotelurile şi pensiunile zonei, fenomenul cultural care stă la baza festivalului este cu atît mai surprinzător. Pentru a pătrunde tainele acestuia, am preferat în locul unor speculaţii paralele să discutăm în cadrul unui interviu oferit (în exclusivitate) de însuşi organizatorul festivalului, Marius Giura. Înainte de orice altceva, care este părerea organizatorului despre actuala ediţie a Festivalului? Vă propun să pornim discuţia de la cota pe care o are deja Gărâna Jazz Festival. Cum a fost posibilă alcătuirea unui program atît de valoros în condiţiile financiare neprietenoase pe care le traversează întreaga lume? Sînt foarte mulţumit de felul în care a ieşit actuala ediţie, aşa cum sînt şi de cele anterioare. Semnalez continua creştere valorică a festivalului, chiar dacă în alţi ani am avut nume de mare rezonanţă, precum Jan Gar­barek, Victor Wooten, Mike Stern & Yellow­jackets. Acum am reuşit să adunăm artişti foarte valoroşi, pornind de la cei patru aşi: John Scofield, Dave Holland, Bugge Wesseltoft, Marc Ribot, la care se adaugă Tord Gustavsen, Carlos Bica sau Niels Petter Molvaer, care a evoluat în două trupe. Tabloul anului 2012 a fost posibil datorită unei conjuncturi favorabile a traseelor festivaliere europene. Ar mai fi munca echipei de organizare. Muncesc un an de zile şi cîteodată chiar mai mult la un asemenea festival. La începuturi, fondurile festivalului erau extrem de reduse, iar sponsorii greu de găsit, deoarece Timişoara nu este prea genero