Credincioşii ortodocşi îl sărbătoresc pe 20 iulie pe Sfântul Mare Prooroc Ilie Tesviteanul. Important prooroc din Vechiul Testament, Sfântul Ilie este mare făcător de minuni şi aducător de ploi în vreme de secetă.

În tradiţia populară, Sfântul Ilie este considerat ocrotitorul recoltelor şi a rămas în istoria Bisericii Ortodoxe ca un exemplu de credinţă şi curaj demn de urmat. Acestuia i se cunoaşte filiaţia ereditară de preot aparţinând prin tatăl său, preotul Sovac, de neamul lui Aaron, descendent al lui Levi, oraşul Tesve al Galaadului fiind atribuit preoţilor. Încă de la naştere, Sfântul Ilie a fost vădit ca fiind un copil special, astfel după cum aflăm dintr-un articol din ‘Ziarul Lumina’, Preotul Sovac, a văzut la naşterea fiului său ‘nişte bărbaţi îmbrăcaţi în haine albe, vorbind cu pruncul şi învelindu-l pe el cu foc şi băgându-I văpaie de foc în gură, ca să mănânce. La Ierusalim preoţii i-au vestit că pruncul va fi lăcaş al darului lui Dumnezeu şi cuvântul lui va fi ca focul de puternic şi de lucrător’.

Viaţa Sfântului Ilie a devenit un exemplu de efort permanent, de râvnă înflăcărată, pentru a actualiza şi a desăvârşi posibilităţile conţinute în ceea ce Însuşi Dumnezeu a sădit în om. Sfântul Ilie pe tot parcursul vieţii nu iese niciodată din graniţele pe care încă de la naştere Dumnezeu i le stabileşte. Când Dumnezeu îi spune ‘pleacă’, el pleacă. Când îi spune ‘vino’, el vine. Când Dumnezeu îi spune ‘ascunde-te’, el se ascunde. Când îi spune ‘bea’, el bea. Când Dumnezeu îi spune ‘mănâncă pâinea şi carnea pe care ţi-o vor aduce corbii’, Sfântul Ilie îşi învinge firea postitoare şi mănâncă ce-i aduc corbii.

Dumnezeu îi porunceşte sfântului să plece dinspre răsărit şi să se ascundă în pustie (3 Rg. 17,3), lângă pârâul Cherit – cuvântul cherit înseamnă cunoaştere – unde va fi hrănit de corbii care îi vor aduce pâine şi carne dimineaţa şi sear