Mare gîlceavă naţională şi internaţională pentru ce se întîmplă în Ro­mânia. Puci, lovitură de stat, statul de drept violat, Curtea Constituţională pusă la colţ, avocatul poporului, de care cu atîta Weltschmerz se interesa Frau Merkel la Herr Băsescu – „E posibil aşa ceva, Mein Bruder?“, „ Ja, ja, nasol!“, atîtea şi multe alte mîrşăvii şi fărădelegi care au uimit mapamondul şi cancelariile occidentale. Nu mai reluăm ideile din Washington Post, FAZ şi Le Monde, atît de des invocate şi comentate cu înţelegere rabinică de Ion Cristoiu, cunoscut utecist, admirator al lui Ion Antonescu – ce să facem, ale vieţii valuri, vînturi, fripturi etc. –, ajuns avocatul poporului zis de dreapta din România. Căci asta s-a dorit, nu mersul înainte spre Europa (apud Traian Băsescu), ci restauraţia, întoarcerea, nu se precizează cît şi unde în timp (tot apud Traian Băsescu, care începe să semene cu Traian Ungureanu, altminteri, minte ageră şi verb iute). La Iaşi se doreşte violenţă, PSD-ul vrea ciocniri între grupurile de simpatizanţi sau antipatizanţi, aşa cum făceau bolşevicii, zice acelaşi preşedinte, ajuns mai nou şi vedetă TV. OK, fie, să fim cuminţi, că ne vede madam Carol, cum cu fină ironie zicea cîndva ironicul Caragiale. Tatăl. Fiul, mai modest, dacă prindea un post – atît de rîvnit – în diplomaţie, stătea cuminte, cu ciocul mic. De, destinul este altceva decît voinţa noastră. Cum ar veni, una peste alta, s-a dorit oprirea progresului. Evident, în România şi progresul este de dreapta, mai ales că la mitingurile de susţinere ale lui Traian Băsescu era mereu prezent şi charismaticul lider PNŢ-CD, avocatul – încă unul – Aurelian Pavelescu, înghesuit între băietul lui Silviu Prigoană – cum să nu fie de dreapta dacă a studiat în USA – şi alde Mihail Neamţu şi MRU, noii corifei ai colhozului pedelist, mereu aproape de dreapta naţiunii. Deci: bătălie generalizată pentru 29 iuli