Moneda nationala a Romaniei, leul, a fost introdusa pe 22 aprilie 1867. De atunci, istoria leului a fost la fel de zbuciumata si a reflectat fidel si inevitabil istoria tarii. Au fost, in esenta, patru „lei”. Primul a durat si cel mai mult, optzeci de ani, desi a fost marcat de numeroase episoade de volatilitate – ca, de exemplu, atunci cand Romania a parasit legatura fixa cu aurul („gold standard”), in 1914. Au urmat legaturi fixe, necesare pentru o tara si o economie mici, cu dolarul si Reichsmark, insa trendul de depreciere a continuat, exacerbat si de vremurile tulburi din anii ’30 si ’40. Al doilea leu a fost introdus cu brutalitate si fara niciun anunt prealabil de catre noile autoritati comuniste pe 15 august 1947. Intentia si efectul au fost de a expropria averile claselor medii si instarite. Acest leu a durat numai cinci ani, pana pe 28 ianuarie 1952, cand, din nou fara sa previna pe nimeni, guvernul comunist a introdus al treilea leu, ce avea sa dureze pana dupa Revolutia din 1989. Aproape toata lumea care are ghinionul sa fi depasit treizeci de ani isi aminteste de acest al treilea leu. Nefiind convertibil inainte de 1989, nelegat nici de aur, nici de valuta, penultimul leu a fost supus unor deprecieri regulate, care s-au transformat in inflatie galopanta in anii ’90. In fine, al patrulea leu a fost introdus la 1 iulie 2005, este convertibil in intregime de la inceputul anilor 2000 si, teoretic cel putin, urmeaza sa fie inlocuit de moneda unica a Uniunii Europene in anul 2015. Relativ la lunga si zbuciumata lui istorie, volatilitatea ultimelor luni pare nesemnificativa. Economia Romaniei in 2012 este mult mai mare, mai complexa si mai intregrata decat a fost vreodata istoric; asa ca volatilitatea, chiar daca este mica la scara istorica, are un impact mult mai rapid si mai profund.

Ce determina rata de schimb?

Rata de schimb intre doua monede